În ultima vreme o serie de semne apocaliptice a oripilat
toate babele din ţară. Popa din Stoileşti
(afurisit fie!) a fost arestat în timp ce storcea cinci mii de euroi din sutana
unui stareţ în faţa căruia îngenunchease de mai multe ori, în numele sfântului Anton. A doua zi, alt popă, din Cernavodă, a fost zărit de enoriaşii internauţi “spovedind”
o păcătoasă grasă în toate poziţiile!
Câteva săptămâni înainte, întreaga Slobozie se pocăia pentru ca Cel de Sus să nu nimicească comuna după ce, într-o zi, însufleţit de iubire divină, popa Jianu, din localitatea cu nume predestinat, a iubit o fecioară cu degetul său cel mai mare, muiat mai devreme în agheasmă. (Ptiu, drace!)
CĂRĂRILE MĂNTUIRII:
SEXGATE ÎN SUTANĂ
Într-o zi, tânăr şi neprihănit fiind, neştiutor în cele lumeşti,
fratele Matei, acum popă la Stoileşti, a bătut la uşa chiliei fratelui
Gherasim, stareţ peste o mănăstire din Piteşti, (să trăieşti!). Cu buzunarele
goale, dar cu sufletul plin de dragoste frăţească, popa s-a învoit a se împărtăşi
din cupa sfântului Scularie, în schimbul mângâierii spirituale, a unor lucruri
de-ale gurii (Doamne, apără şi păzeşte!) şi a unui adăpost deasupra capului.
Stareţul l-a îndrăgit imediat, a simţit prin grosimea sutanei harul care sălăşluieşte
întru el şi a dorit imediat să-i dea cuminecătura cea de taină, după cum singur
povesteşte popa Matei de la Stoileşti.
Altarul a fost deschis, serafimii şi heruvimii au încins o horă pe “Isaia dănţuieşte” şi a început ritualul mătăniilor. Popa s-a împărtăşit o dată, s-a împărtăşit de două ori, de multe ori, drept pentru care, slăvit fie numele lui Scularie!, sfântul i-a arătat calea cea dreaptă spre mântuirea buzunarului gol. Fiindcă l-a văzut vrednic de darurile sfinte şi a fost încântat de smerenia popii întru cele ce aveau să vină, stareţul i-a dăruit cartea sa de vizită şi i-a transmis: “ori de câte ori vrei să-mi soliciţi ajutorul, să mă suni”. Când drumul cotea din calea liniştii sufleteşti adăpată la izvorul visteriei stareţului din Piteşti, popa al nostru îşi amintea probabil de scrierile Apostolilor: “Cu multe scârbe ni se cade să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu” (fap. Ap. 14, 22). Aşa că se punea pe scris câte un acatist binefăcătorului: “Dragă Gherghy...”. Scrisorile au fost confirmate de surse judiciare.
Şi dacă blestemul lui Scularie n-ar fi fost de-ajuns, în capul popii a sărit şi mătuşa Marioara, care l-a afurisit propovăduind că a fost golan de mic, că a ajuns derbedeu şi că a trecut pe la trei fabrici de popi până să primească sutana. După zece ani de şantaj, cum zice “dragul Gherghy”, stareţul a sunat la poliţie, sătul de costurile prea mari ale mântuirii prin iubire. Popa Matei a fost săltat printr-un flagrant de un cor de poliţişti.
SFEŞTANIE ÎN TOATE
POZIŢIILE
Tocmai ce meditam la pilda dezmierdărilor sfinţite, când o
altă faptă a fost trecută în sinaxarul popilor dornici de eliberare prin dezmăţ.
Popa Ciutoiu din Cernavodă a putut fi văzut în toată slava sa într-un
apartament în care venise să facă sfeştanie. Gândul că Molitvele Sfântului
Vasile, citite pentru alungarea duşmanului nevăzut, nu au efect decât cu pregătire
trupească, popa s-a împreunat, pentru sporirea efectului rugăciunii, cu o
enoriaşă. Chiar dacă “ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place”, teoria asta nu se
susţine aici, întrucât păcătoasa era urâtă. Tăvălită în chinurile exorcizării,
tanti credincioasa, purtând ritualic costumul Evei, aştepta printre spasmele
produse de necuratu’ ca popa-Adam, să-şi termine ţigara. În cele din urmă popa
s-a urnit şi ritualul s-a înfăptuit. Din cauza frământărilor sufleteşti şi a
bunăvoinţei unui samaritean care a postat înregistrarea sfeştaniei pe internet,
popa Ciutoiu s-a spovedit zicând că acum patru ani a fost împins de duhurile rele
şi de substanţe psihotrope să o ia pe arătură. Treaba cu sfeştania a fost o
capcană pentru că, după ce l-au drogat, el nu a mai ştiut bine cum ar fi
trebuit să decurgă slujba, era “confuz şi nu avea voinţa de a se opune”.
Devenit peste noapte vedetă XXX, popa Ciutoiu este sprijinit în lupta cu răul
de ceata de enoriaşi, înţelegătoare în faţa deşertăciunii celor lumeşti.
DEGETUL SFINŢIT ŞI
MIRUIREA FECIOAREI
Tot din ciclul “Piloi cu punga lungă, a pilit pila pe pungă”,
exerciţiu pentru expresivitatea predicilor bisericeşti, robul lui Dumnezeu,
preotul Jianu din comuna Slobozia, a fost amestecat şi el de curând într-un
mare tărăboi. O tânără fecioară evlavioasă a povestit printre sughiţuri cum
popa, neştiutor în ale anatomiei şi orbit de cel rău, voind cu orice preţ să
miruiască fata, a confundat fruntea tinerei cu părţile aflate mai jos.
Imaculata, de etnie romă, a cărei unică bogăţie era neprihănirea, l-a acuzat că
şi-a băgat mâna unde nu fierbea oala, taman în chiloţii ei feciorelnici, şi, cu
două degete sfinţite în agheasmă, a sticat ursita fetei. “Roxana ne-a povestit
că tot drumul i-a vorbit de câţi bani câştigă şi de cât de avut este el. A băgat
apoi maşina pe uliţa aia şi fata l-a întrebat
ce caută pe acolo. El a oprit şi i-a zis să coboare să fumeze o ţigară. Când a
coborât, a tăbarât pe ea. I-a pus mâna la gură şi s-a luptat cu ea până i-a băgat
două degete”, povestesc rudele îndurerate.
Sătenii sunt şi acum în rugăciune, aşteptând să fie iluminaţi în următoarea
dilemă: mai pupăm sau nu mâna bisericească?!
PREOTUL NU-I TOTUNA
CU POPA
Popii sunt iubitori de cele lumeşti, sunt certaţi nu numai
cu morala creştină, ci, în cele mai multe cazuri, şi cu legea. Preoţii sunt
oameni cu virtuţi, vrednici de tainele Bisericii. Chiar dacă îndrumările creştine
ne învaţă că slujitorul Domnului este doar unealta prin care lucrează harul
divin, parcă nu-ţi mai vine să-ţi pui patrafirul în cap atunci când stai cu
teamă să nu te pipăie popa. Când ţi-ai văzut duhovnicul prins în flagrant cerând
bani pentru favoruri sexuale sau făcând huţa-huţa cu enoriaşele în văzul
tuturor.
De la începutul anului acesta, în popi parcă a dat strechea. În judeţul Bacău, popii i s-a întocmit dosar penal după ce a mustrat o enoriaşă de 86 de ani, aplicându-i o ciomăgeală zdravănă pentru că trăieşte în păcat. La Urlaţi, credincioşii n-au mai răbdat şi au povestit că preotul lor îi cam pipăie la slujbe. În Suceava, alt popă tămăduitor şi-a ridicat frumuseţe de vilă din banii percepuţi ca taxă pe înţelepciune. La Constanţa, altul a fugit din ţară cu banii enoriaşilor, pe care îi îndrumase să gireze un credit de 200 de mii de euro. În Dâmboviţa, un popă ameţit de aburii alcoolului şofa pe contrasens. După ce şi-a vărsat blestemele pe poliţişti şi le-a spart geamurile maşinii din dotare, a început să-şi imagineze că vorbeşte la telefon cu însuşi Băsescu, pe care îl chema să-i sară în ajutor. În Neamţ, alt popă a descoperit că ies bani frumoşi din comerţul cu icoane vechi sustrase din propria biserică. După toate aceste evenimente, ne putem pune, legitim, întrebarea: Cine mai pupă poala popii?
Păcătosul în sutană
Moto: Nimic din ceea ce e omenesc nu-mi este străin.
Domiciliu: De obicei vilă cu multe etaje, ridicată din taxa percepută pe înţelepciune.
Menire: Îndrumarea enoriaşului spre mântuire contra a trei kile de ulei de măsline pentru candele şi o donaţie generoasă la cutia milei.
Profil moral: Uşă de biserică în faţa turmei Domnului, ghiduş în particular.
Crez: Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place!
Canoane zilnice: Zece mătănii şi de cinci ori “Tatăl Nostru”, în cazul în care nu dă cu virgulă.
Exerciţii de dicţie: De câte ori este cazul, invocarea lui “ucigă-l
toaca” asupra ălora care nu înţeleg că liniştea şi pacea popii provine din belşug,
vile, maşini şi acarete – esenţiale pentru buna desfăşurare a slujbelor.
Din popor: fă doar ce zice, nu ce face el!
Eram într-o delegaţie de vreo 12 zile la Constanţa. Seara mă refugiam într-un i-cafe din Piaţa Ovidiu cu foşti colegi pe chat. Urlau “indienii” prin sală, se înjurau, se certau, dar mie mi-era bine... Într-o seară, la calculatorul vecin se aşază un nene foarte elegant, manierat... că mă întrebam ce caută un tip atât de elegant şi manierat pe-acolo. Am stins ţigara că îl deranja, am mutat scrumiera, i-am făcut mai mult loc. Îşi deschide omul frumuşel PC-ul, deschide mess-ul. Îmi zic că o fi, ca şi mine, în delegaţie.
Deodată, nenea deschide ditamai site-ul XXX. Zic, clar, ăsta a venit să-şi caute vreo cordăciune pe net. Da’ ce treabă aveam eu cu omu’, fiecare cum poate. Numai că la un moment dat îi sună telefonul. O sonerie frumoasă, nişte clopote de catedrală... foarte frumos! Scoate omul ditamai fiţa de telefon..., “bună! hai, intri?”. Cred că a primit răspuns afirmativ, că a închis oarecum satisfăcut. Eu deja nu mai eram atent la calculatorul meu, devenise interesant nea caisă.
Apare HOT LADY pe mess şi încep ei conversaţia (voice chat). Omul avea căştile date la maximum şi nu-şi dădea seama că el, când vorbea cu aia, ţipa! Auzea toată sala că el scrie o carte, că Mitropolia Constanţei îl va promova, că îl va trimite nu ştiu unde, că altfel nu stă, pleacă înapoi la Galaţi, că mai are nevoie de 600 EUR să-şi termine lucrarea ş.a.m.d.
După ce a terminat cu treburile serioase, a început să devină iubăreţ cu HOT LADY! HOT LADY, o tanti de prin Republica Moldova căutătoare de EURO-guşteri dispuşi să se însoare cu o basarabeancă pentru dobândirea cetăţeniei, să-şi ia zborul prin Europa. El nu îşi dădea seama, dimpotrivă, credea că ea e fraiera şi el e “pescarul”. Îi promitea căsătorie, planuri de viitor, copii, casă etc... El, divorţat! Şi sună telefonul! Îşi pune căştile pe gât şi grăieşte: “Alo, aaa bună! Adaugă «ideul» meu de messenger ******** şi vorbim acolo, te rog. Da’ câţi ani ai, da’ de unde eşti?”. Închide telefonul şi îşi pune căştile la urechi (era una de pe site-ul matrimonialo-xxx). Şi din nou cu HOT LADY, care-l întreabă: “Cu cine vorbeai?” “Cu baba (proprietăreasa), iubire! M-a întrebat dacă ajung târziu, dacă mi-am luat cheile”. Aia îi spune că a auzit ceva de ID de messenger, de câţi ani are... Nea caisă reacţionează violent! “Lasă-mă dracului cu ID, ce visezi? Auzi ID! Ce-ai, măi Nataşa, că era baba! Dracu’ să mă ia, că aşa o să mă pierzi cu gelozia ta, ţi-am zis că te iubesc!”... El nu şi-a dat seama când îşi pusese căştile pe gât că aia aude tot. Şi mi-o abureşte pe biata HOT LADY şi continuă tandru: “Ai făcut duş? Arată şi mie chiloţeii... hai, mă, că nu te vede nimeni (el urla în căşti, toată sala în extaz cu ochii pe calculatorul lui), sunt singur, ce dracu’! Ţine cont că ai să mă pierzi!”, şi iar o prosteşte, iar aia îi arată destul de timid chiloţeii şi începe să se frece pe “tramvai” la modul nesimţit. VAI, POPO! M-am simţit atât de prost, încât am plecat înjurând printre dinţi, spunându-i operatorului că eu l-aş fi dat afară, cel puţin din respect pentru ceilalţi clienţi, dacă nu de nervi! Vreo trei seri la rând preotul-minune a făcut acelaşi circ în acel i-cafe. L-am înregistrat pe telefon (audio). Tare l-aş fi dat în gât, însă ziua următoare a trebuit să plec de dimineaţă la Bucureşti. I-am povestit unui bun prieten, preot greco-catolic... reacţia lui a fost pe măsură. Întrebările mele, fireşti: ce se va alege de biserica unde va sluji acest aşa-zis preot? Dar femeile care şi-l vor alege ca duhovnic? Văzând aceste cazuri, aparent izolate, te mai simţi împăcat sufleteşte când intri în contact cu un preot?
Cred în Dumnezeu, am colţişorul meu unde mă simt mult mai împăcat sufleteşte şi, de ce nu, mai în siguranţă! Dar întâmplarea de la Constanţa mi-a adus în minte zicala aia “fă doar ce zice popa, nu ce face el”.
“Popii au conturi în
bancă, cerurile nu-i încap/ Oficiază cununia între Dumnezeu şi drac (...)/ Noi
ne cumpărăm iertarea... Doamne, toate au un preţ”
Florin Chilian, “Ca-n
viaţă”
Scrieţi-ne!
Pagina de Moravuri grele e făcută cu materialul clientului. Cum spunea cineva, imitarea lor a devenit trend. De azi înainte, ţopârlanul şi mitocanul, beizadeaua în Armani sau în blugi, în Chrysler sau şalupă, în stradă sau cluburi de fiţe, poponeţii şi piţipoancele sunt personajele acestei pagini. Îi rugăm pe cei care cred că ne-a scăpat vreo specie să ne scrie care e aceea şi de cine e reprezentată. Dacă cineva te deranjează prin tupeul şi prostul gust pe care-l afişează prin opulenţa ostentativă sau pretenţiile aberante pe care le emite, nu ezita să ne sezizezi. Dacă îţi zgârie retina ceva ţipător, dacă vezi porcării ridicate la rang de lucruri bune, contactează-ne. Trimiteţi deci redacţiei (adresa de mail: moravuri@jurnalul.ro) text şi fotografii, exemple de mitocănie şi prost gust, căci, slavă Domnului, e plină România de pilde.