Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
E miercuri, mijlocul săptămînii. Abia a bătut de prînzişor, cand iată, s-a dezlănţuit infernul. Şoferii şoferesc bară la bară, claxoanele "claxonesc” goarnă la goarnă, cărucioarele de cumpărături oftează la gîndul maldărului de vrute şi nevrute care o să le cocoşeze în drumul spre caserie.
E miercuri, mijlocul săptămînii. Abia a bătut de prînzişor, cand iată, s-a dezlănţuit infernul. Şoferii şoferesc bară la bară, claxoanele "claxonesc” goarnă la goarnă, cărucioarele de cumpărături oftează la gîndul maldărului de vrute şi nevrute care o să le cocoşeze în drumul spre caserie.
Prima impresie este că a reînviat SRL-ul de dinainte de revoluţie cînd nici o bucurie nu era mai mare decît aceea de a părăsi, in corpore şi cît mai repede ceea ce tovarăşii numeau "mijloacele de producţie” iar noi, ceilalţi, "scîrbici”. Dar asta nu numai că se întîmpla numai vinerea, dar este vorba de o perioadă în urmă echivalentă cu prognoza brucaniană cu privire la democraţie şi oameni deştepţi.
Forţez şi eu intrarea în supermarket. Prima probă, prima investiţie în valoare de 5 mii de lei vechi, pentru cărucior. Cum nu mai este nici unul disponibil, te aşezi frumuşel la coadă în parcare, pîndeşti lîngă maşini şi aplici zicala "primul ieşit, primul oprit”. Aştepţi nepoliticos lipit de cărucior - ca flamandul nerăbdător să se elibereze masa în restaurant – pînă reuşeşte desantul în portbagaj. Apoi închei trocul sub privirile invidioase ale concurenţei. Dai moneda, înşfaci căruciorul şi intri victorios printre porţile automatice rămase şi ele cascate a mirare de atîta dute-vino.
Dar "frumuseţea” nu este la raioane. Aici e doar înghesuială, pantofi smotociţi de roţile cărucioarelor gonite ca la zidu’ morţii, mirosul amestecat a zeci de testere încercate pană la refuz în raionul de cosmetice, apostrofarea "şoferiţelor” care şi-au parcat "unealta” acana, de-a curmezişul culoarului, copii pierduţi intocmai ca de Craciun, Revelion, 1 Mai şi alte sărbători legale. Şi marfă, multă marfă a cărei inutilitate se va transfera, în curand, din galantare în cămările şi aşa ticsite de acasă.
Spectacolul începe abia la coada către casele de marcat, acestă adevarată golgotă a shoping-ului modern. Pe lîngă privirile aruncate chiorîş în coşul vecinilor, dialogurile se înfiripă firesc, ca într-o reclamă în care toţi se simt datori să-şi dea cu părerea. "Auzi dragă, cică în Grecia plouă de rupe. Io le-am zis că aruncă banii aiurea, mai bine se duceau la toamnă, cu socrii, că aia au mană bună”. "Ia uite la asta, a umplut banda…” "Da, dar are numa’ sticsuri şi sicusele, scobitorile îi mai lipsesc!” "Uite că are şi un aspirator” "Mda, dar e la reducere şi nu se pune”.
Între timp s-au format cozi imense şi la casele pentru persoane cu nevoi speciale. La perspectiva petrecerii unei ore la coadă, doamnele şi-au adus aminte că tocmai au ramas însărcinate iar domnii că zgîrcenia poate fi considerată şi ea un handicap. Pe langă cărucioriştii 4x4 care, dacă puteau, umpleau şi ataşul, cele mai mari cozi sînt la casele pentru coşuri. Acolo probabil că e de bon ton să fi văzut flendurind o pastă de dinţi şi-o ciungă seara întreagă.
Ciudat lucru, aproape nimeni nu cumpără oua sau carnea de miel bine înfăşurată în folie de plastic ca la o şedinţă de slăbire. "Ia uite dragă, întreţinerea n-o plăteşte, da’ de şampanie (20 roni sticla), frişcă (naturală, o caciulă de bani!) pişcoturi (a luat la kil!) şi căpşiuni (la caserolă că n-a stat la coadă) are! Ptiu, şi sîntem în Săptămîna Mare…”
Joi de dimineaţă am parcurs din nou "teatrele de război” de seara trecută. Pustiu! S-a terminat marfa? S-au terminat banii? Nici vorbă. Posturile de televiziune transmit în direct şi la unison marele exod din Bucureşti. "Cărucioriştii” de aseară au abandonat marfa în frigidere şi părăsesc localitatea unde, oricum, tot nu aveau de gînd să-şi petreacă Sfintele Sărbători.
