Cosmar - Noptile bestiei

Cate reportaje si documentare despre razboiul din Vietnam ati vazut la tv? Cate filme tulburatoare despre experienta americana in luptele cu Vietcongul ati vizionat pe micile si marile ecrane? Dar cate carti ati citit - de fictiune sau nu - care istorisesc fapte incredibile petrecute in inclestarile de forte din acea parte a lumii de acum trei decenii? Cu siguranta, multe. La toate acestea n-ar fi rau sa adaugati si romanul Noptile bestiei, semnat de Chelsea Quinn Yarbro. Un thriller de o cruzime inimaginabila, cu multe cadavre - unsprezece, daca le-am numarat bine. Pe parcursul catorva luni, mai multe femei sunt violate si ucise in mod bestial. De fiecare data, ucigasul actioneaza in noptile ploioase. Pe urmele lui se afla un politist experimentat, Lew Frasier, si colegii sai. Din echipa face parte si Aaron Holliman, un veteran din razboiul din Vietnam, unde, la un moment dat, cazuse prizonier si fusese torturat cu salbaticie. Insa nici medicamentele, nici spitalizarile periodice, nici sedintele cu psihologul nu pot sa-i stearga din memorie scenele atroce pe care le-a trait. Iar investigarea crimelor din parcul Briones din San Francisco il tulbura si mai mult, ii readuce in minte si mai pregnant groaza care punea stapanire pe el in timpul interogatoriilor la care fusese supus, bataile pe care le indurase, umilintele pe care le cunoscuse si care il transformasera intr-o vietuitoare fara vointa si demnitate. Dar, pe masura ce parcurge cartea, cititorul devine banuitor, iar treptat-treptat, banuielile i se confirma. Asasinul misterios care se comporta cu victimele sale ca o fiara, muscandu-le si sfasiindu-le carnea, este chiar Aaron Holliman. Traumele suferite in Vietnam i-au dereglat comportamentul, l-au metamorfozat intr-o bestie care ucide fara sa-si aduca aminte de faptele sale. Sfarsitul sau, ca al unui animal de prada, ca al unei fiinte care nu mai are nimic uman, e logic in desfasurarea naratiunii.

"Yarbro nu poate fi egalata", afirma peremptoriu un critic in extaz. E o lauda exagerata. Si totusi, in parte, ea se sustine, deoarece scriitoarea creeaza in paginile sale, de la inceput pana la sfarsit, o atmosfera tensionata, chiar de teroare, cum reusesc putini autori, iar dupa ce termini de citit cartea, si criminalul isi primeste pedeapsa cuvenita, rasufli usurat, ca si cum ai scapa dintr-un cosmar cumplit.