Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De multe ori, când intru în relaţii cu tot felul de doamne, domnişoare şi cucoane noi, am o senzaţie de "déjŕ vu". Mi se pare că retrăiesc, datorită clişeelor de tot felul, experienţe anterioare.
Cel mai des am auzit povestea cu "eşti al doilea bărbat din viaţa mea". Am auzit textul ăsta de la puştoaice, contabile între două vârste sau femei proaspăt divorţate. "Primul", de bună seamă, fusese un nemernic care le sedusese şi le abandonase, de la caz la caz, după o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Probabil, raţionamentul este că "al doilea" trebuie să se simtă şi să fie un tip culant, un fel de "tămăduitor al traumelor".
La un moment dat, o agăţasem pe Mirela, o tipă înaltă şi bine făcută, e adevărat, uşor incultă. Avea 28 de ani şi, după câte aveam să aflu ulterior din "surse colaterale", o experienţă sexuală bogată. După ce reuşisem să mă introduc oportun, pentru prima oară, în patul ei, mi-a zis următoarea chestie: "Eşti al treilea bărbat din viaţa mea!". Mi-am şoptit în barbă că face dezacorduri, dar măcar e originală.
Dezamăgirea a sosit în scurt timp, când mi-a explicat faptul că după o primă experienţă dezamăgitoare şi lungă, a mai fost unul care nici nu se pune, la un chef şi că ăla era cam pilit şi nici nu apucase să finalizeze. De aici a rezultat, spre dezamăgirea mea, că primisem "de facto" tot titlul de "al doilea".
REFUZUL POLITICOS
De-a lungul vieţii am mai întâlnit diverse specimene care îşi doreau, de fapt, doar o mică hârjoneală şi eventual un vermut, o atenţie, o măslină, fără să se concretizeze ceva în pat. În cazul ăsta, de obicei sunt folosite frazele tip pentru "refuzul politicos". Cel mai des am auzit chestia cu eterne regrete, vai ce moment nepotrivit, dar "tocmai mi-a venit ciclul". Mai există şi alte formule, de gen "nu vreau să facem dragoste din prima" sau "trebuie să ajung la mătuşa mea bolnavă, neapărat".
Astea sunt folosite mai ales în cazul "jocului de aşteptare", când preopinenta nu ştie prea bine ce vrea. La nevoie, pe acelaşi tipar, pot fi invocate şi motive spirituale, de genul "nu vreau să fac dragoste-n postul Crăciunului".
Acum vreo doi ani, cunoscusem o moldoveancă de lângă Vaslui, transplantată-n Bucureşti, unde lucra drept secretară la o firmă. Am scos-o în oraş, am făcut pe galantonul şi am dus-o la o cârciumă scumpă. Fiindcă "nu intrasieră banii pi card", i-am luat ţigări. După câteva pupături apăsate şi mângâieri, mi-a declarat rituos că "e pi stop", aşa că i-am dat şi bani de taxi, urmând să ne revedem în vreo trei zile. La data stabilită, istoria s-a repetat aproape identic.
Îmi spuneam că are un fel de ciclu perpetuu, dar am vrut să văd până unde se va lungi povestea. Ne-am văzut şi a treia oară, de data asta după vreo patru zile: iar masa-n oraş, iar ţigările, iar povestea cu "pi stop". Când i-am atras atenţia că e în starea asta de vreo zece zile, mi-a mărturisit adevărul. Uitase că îmi mai livrase mie istoria de vreo două ori.
De fapt, avea un prieten din Vaslui, pe care nu voia încă să-l înşele. Pe de altă parte, se lăsa invitată-n oraş de către tot felul de cetăţeni, fiindcă făcea economie de mâncare, de banii de ţigări şi nu umbla cu RATB-ul.
ÎNTĂRÂTĂRI
Un alt loc comun pe care l-am întâlnit în relaţiile mele cu femei este zona de "întărâtat". Am găsit multe tipe care de la bun început pleacă gândindu-se să cedeze, dar cugetă şi că e mai bine să menţină oarece "tensiune". În cazul acesta, tipa acceptă să vină la tine acasă, dar numai "în caliate de amică", să-ţi vadă colecţia de pipe sau să-ţi mângâie pisica. Ritualul de împerechere ţine destul de mult, timp în care trebuie să bagi aluzii, mângâieri întâmplătoare şi să insişti atunci când simţi că poţi ocupa "teren suplimentar".
Poliloghia asta devine în timp destul de plicticoasă. Când lucram în redacţia altui cotidian, observasem că o colegă mă cam place. Am invitat-o în oraş. Mi-a comunicat că vrea doar să fim doar "buni prieteni", chestie pe care am cumpărat două sticle cu vin roşu şi ne-am mutat pălăvrăgeala noastră cu tentă erotică la mine acasă.
Eram cam obosit şi întors pe dos, avusesem nişte zile grele. Nu prea aveam chef de "vrăjeli" şi înaintare gradată. După prima sticlă de vin, m-am dezbrăcat şi m-am băgat în pat. Colega, intrigată, m-a întrebat pe un ton înţepat ce naiba fac. I-am zis că-s obosit şi că vreau să mă culc şi că, aşa, ca între simpli amici, pot să-i ofer canapeaua, ba chiar patul şi să mă mut eu pe canapea. A răcnit: "Porcule, faci pe prostul! Nu înţelegi o femeie! Nu o să mă ai niciodată!". Am condus-o până la uşă, pe care a trântit-o cu putere.
Citește pe Antena3.ro
