Culisele Hollywood-ului: Faţa întunecată a uzinei de vise

Serate la sfârşitul filmărilor, cu alcool, droguri şi sex la discreţie, legături ambigue ale unor staruri cu mafia, scandaluri financiare: iată numai câteva dintre culisele, nu întotdeauna luminoase, ale "uzinei de vise”- Hollywood - pe care le scoate la iveală un reportaj –documentar publicat în revista franceză Le Figaro Magazine.

ASCENSIUNEA ŞI DECĂDERE
A fost una dintre figurile cele mai importante ale cinematografiei hollywoodene a anilor 80-90. Împreună cu complicele său, Jerry Bruckheomer, a produs succese zdrobitoare, cum ar fi: "Flashdance", "Poliţistul din Beverly Hills", "Baad Boys"; " Spirite rebele" sau "Rock".

La 19 ianuarie 1996, pe la prânz, epuizat de o viaţă plasată sub semnul banilor şi al drogului, al stressului şi al moravurilor excentrice, Don Simpson, 52 de ani, s-a prăbuşit pe dalele din toaleta sa. Era mort. Ascensiunea şi decăderea acestui nabab deloc asemănător altora,  recompusă în cartea "Box-Ofice" de către Charles Fleming, este  simptomatică pentru microcosmosul hollywoodian, prim violenţă şi prin excese.


CE A DUS LA PRABUŞIRE
Pornind de la aceste date, autorul articolului, Arnaud Bardas, avansează câteva fapte care au dus la prăbuşirea personajului său: "De o energie redutabilă, creativ, inteligent, generos şi deschis, dar, în acelaşi timp, narcisist, instabil, paranoic, mitoman, obsedat, arogant, tiranic şi autodistructiv, Don Simpson s-a ridicat din cartierul nevoiaş Anchorage, în Alaska, urcând spre piscurile gloriei numai prin puterea propriei voinţe. Implicat într-o foarte mare măsură în producerea propriilor filme, el a inventat formula "high concept", care constă în a găsi  o idee pentru un film, idee  care poate fi rezumată într-o singură frază. Dacă Bruckheimer a fost calculatorul rece şi cel mai muncitor al duo-ului, nu trebuie să ascundem nici dispreţul pe care îl nutrea faţă de publicul său".

Radiografia cazului continuă în aceiaşi termeni seci: "După ce a adus studiourilor Paramount câteva dintre cele mai mari succese din anii 80, îşi continuă apogeul carierei între anii 1986 şi 1987, cu <> şi <>.

Seratele de destindere (cu cocaină, sex şi alcool la discreţie) care urmau zilelor în care turna cele două blockbusters, au contribuit la construirea legendei lui Simpson. Îmbătat de cele câteva milioane de dolari strânşi de pe urma filmelor sale, producătorul  se scufunda, treptat, într-o lume nocturnă, făcând din fetiţele uşuratice băieţi răi, <> (precum detectivul corupt, condamnat nu demult, Anthony Pelicano, cel care aranja numeroase afaceri în contul lui Simpson) şi serate decadente.

Luxoasa lui vilă hollywoodiană, veritabilă peşteră a lui Ali Baba, cu substanţe ilicite, a văzut defilând numeroase prostituate, toate dirijate de către Alex şi Heidi Fleiss, cele mai mari proxenete ale Hollywood-ului acestei perioade".

La fel ca într-un film hollyoodian sută la sută, această viaţă  extenuantă nu putea dura la nesfârşit. Convins că este un star, el va  miza pe <> pentru a se impune şi ca actor. Doborât de prestaţia sa lamentabilă, prea puţin luat în seamă de către societatea sa chiar în ceea ce priveşte proiectele lui, se prăbuşeşte, puţin câte puţin, în deprimare. Nu mai munceşte aproape deloc, lăsându-l pe asociatul său, Jerry Bruckheimer să facă toată treaba fără el.
Îngurgitează anxiolytice şi antidepresive, consumă mari cantităţi de cocaină şi se hrăneşte, zi şi noapte, cu hamburgeri şi unt de arahide. Urmarea se cunoaşte!
FAUNA CINEMATOGRAFIEI
"Istoria tragică a lui Don Simpson- avertizează jurnalistul - nu poate fi pusă  doar pe seama decadenţei hollywoodiene proprie anilor ‚80. Această beţie a puterii şi a viciilor aferente este născută o dată cu  această Mecca a cinematografiei. Aşa după cum arată Tim Adler în a sa "Mafia la Hollywood", sumele astronomice de bani manipulate de către industria de cinema au  hrănit permanent voinţa de putere a unora sau a altora. De la debutul marilor studiouri, lumea interlopă s-a  arătat interesată de profiturile impresionante pe care acestea le pot aduce, ca şi de starurile care înnebunesc după plăceri interzise. În 1916, Aleister Crowlei, supranumit "papa al magiei negre", care cunoştea foarte bine acest mediu, a descris Hollywood-ul ca fiind "fauna cinematografiei, compusă din bolnavi nebuni după cocaină".

În realitate, înşişi patronii studiourilor au fost aceia care au deschis porţile industriei  crimei organizate.  În anii 30, patronii de la Hollywood s-au folosit de "zvonerii" din rândul mafiei pentru a sparge grevele  care paralizau platourile. Deceniile următoare  au consacrat nunţile  funeste ale crimei şi ale imaginii. După ce Jean Haarlow a stăruit într-o legătură cu gangsterul Longy Zwillman, a fost rândul Joanei Crawford să apeleze la serviciile lumii interlope pentru a face să dispară un film pornografic în care  ea jucase la începuturile carierei.

În aceeaşi epocă "legendarul Bugsy Siegel - gangsterul cel mai elegant al acelor vremi -, ieşea în societate numai în compania unor actriţe precum Lana Turner sau Ava Gardner şi frecventa societatea magnaţilor cinematografiei precum Jack Warner sau Louis B. Mayer precum şi staruri masculine: Garry Cooper, Clark Gable şi Cary Grant sunt numai câteva nume de notorietate.

În ceea ce o priveşte pe blonda Kim Novak, studiourile Columbia au mers până acolo încât au apelat la mafiotul Mickey Cohen ca să o convingă să pună capăt unei legături, socotite ca "scandaloase", cu actorul de culoare Sammy Davis Jr.  "Anecdota care arată cel mai bine această legătură dintre mediile cinematografice şi cele ale crimei se află în filmul "Naşul", al lui Francis Ford Coppola, atunci când producătorul, după ce refuzase să angajeze în filmul său un cântăreţ, prieten al mafiei, s-a trezit în pat cu capul calului său preferat".


MAFIA SE RECICLEAZĂ, FACE FILME PORNO
"De  fapt - scrie Arnaud Bordas în finalul investigaţiei - toată această istorisire a fost inspirată de maniera în care Frank Sinatra, foarte apropiat de gangsteri ca Lucky Luciano sau Sam Giancana, şi-a construit cariera cu ajutorul mafiei, obţinând rolul care  îi va aduce un Oscar, din filmul "Atâta vreme cât vor fi oameni", în 1953. O dată cu venirea lui J. F. Kennedy la Casa Albă, în vreme ce Marilyn Monroe trecea din braţele lui Sam Giancana în cele ale lui "Mr. President", Sinatra însuşi s-a depărat, puţin câte puţin, de amicii deveniţi... cam stânjenitori..."

De altfel, începând din anii 70-80 şi până în zilele noastre, mafia a rămas foarte activă în studiourile de cinema. De data asta, ea s-a reciclat în industria filmelor porno, încă de la naşterea acesteia şi, ca urmare, a încasat milioane de dolari.

"Şi, astăzi?" - se întreabă jurnalistul francez în finalul investigaţiei. Răspunsul vine numaidecât: "Redusă la starea de mică întreprindere provincială, aşa după cum se poate vedea în serialul "Clanul Soprano", mafia s-a  întins la Hollywood. Sau, în orice caz, asta ne asigură Tim Adler. "Afirmaţie dictată de observarea faptelor sau din prudenţă?" - întreabă cu umor gazetarul de la "Le Figaro Magazine".