De ce nu te poti gadila singur?

Creierul uman anticipeaza senzatii neimportante, cum ar fi propria atingere a pielii, pentru a se concentra asupra unui stimul precum mersul unei tarantule pe gat.

Fiecare dintre noi are o zona a corpului in care este foarte sensibil la stimulii exteriori, ceea ce genereaza senzatia de gadilare. Fie ca este deasupra genunchiului, fie ca este pe spate sau pe gat, daca zona respectiva este atinsa accidental sau nu, se genereaza rasul. Potrivit cercetatorilor, aceasta reactie este normala, pentru ca astfel inspaimantam micile creaturi (paianjeni, musculite, gandaci etc.) care se tarasc pe corpul nostru. Cu alte cuvinte, trupul experimenteaza o senzatie de panica generata de sistemul natural de aparare al organismului. Acelasi lucru se intampla si cand o alta persoana ne gadila intr-un moment in care ne asteptam cel mai putin. Oamenii de stiinta spun ca sentimentul de teama este incercat chiar daca stim sau banuim ca urmeaza sa fim gadilati. Asa se explica si faptul ca unii oameni rad chiar cu mult inainte de a fi atinsi.

STUDIU. Totusi, daca oricine altcineva sau orice altceva ne poate da aceasta senzatie, de ce nu ne putem gadila singuri? La aceasta intrebare au incercat sa raspunda cercetatorii de la Institutul de Neurologie de la Universitatea din Londra. Si au gasit o explicatie: creierul uman anticipeaza senzatii pe care le considera neimportante, cum ar fi propria atingere a pielii, pentru a se concentra asupra unui stimul mult mai puternic.

Experientele au fost facute pe 30 de oameni care au "suportat" diferite teste fizice. De exemplu, si-au atins un deget de la mana stanga, cu un deget de la mana dreapta, prin intermediul unui dispozitiv conectat la un computer. Cercetatorii aveau si ei "butonul" lor, prin care atingeau "pe neasteptate" degetul "cobailor". Calculatorul a inregistrat si, in urma analizelor, s-a hotarat: senzatia propriei atingeri, chiar si prin intermediar, a durat mult mai putin decat cea survenita in urma atingerii neanuntate a butonului cercetatorilor. "Este clar, creierul anticipeaza miscarile ce urmeaza sa se faca si chiar senzatia care va fi resimtita. Astfel, organismul nu mai intra in panica, iar corpul se pregateste chiar sa primeasca atingerea", a declarat Paul Bays, coordonatorul studiului.

CEREBEL. Partea "vinovata" de senzatia de gadilare este cerebelul. Creierul mic ne monitorizeaza toate miscarile si poate face diferenta intre senzatiile asteptate si cele neasteptate. O senzatie asteptata este presiunea resimtita de degete atunci cand dactilografiem, iar una neasteptata este atunci cand cineva se furiseaza in spatele tau si te atinge pe umar. In timp ce creierul "uita" senzatia la dactilografie, el se concentreaza foarte mult asupra atingerii de pe umar. Cercetatorii sunt de parere ca aceasta abilitate a creierului s-a dezvoltat in primii ani ai istoriei umane pentru a se putea detecta pradatorii.

Solutie ingenioasa Desi nu ne putem gadila singuri, s-a creat o modalitate prin care sa ne "pacalim" creierul. Mai bine spus, a fost realizat un robot care sa ne permita sa ne gadilam cu ajutorul unei telecomenzi. Dispozitivul este realizat dintr-un pamatuf matasos atasat la o biela manevrata de un joystick. Odata actionata telecomanda, robotul reactioneaza dupa o intarziere de cinci secunde, pentru a "insela" vigilenta creierului. Multe persoane care au "incercat" acest dispozitiv au descris senzatia resimtita ca si cum ar fi fost produsa de o alta persoana. Cercetatorii au denumit procedeul "gadilare robotizata".

STIRI

Pacemaker anti depresie Cercetatorii englezi au realizat un pacemaker pentru creier care are un efect benefic asupra depresivilor. Dispozitivul, folosit deja pentru tratarea maladiei Parkinson, stimuleaza regiuni ale creierului cu socuri electrice de mica intensitate. S-a observat ca acest tratament da randament si in cazul depresiilor, dar si al tulburarilor obsesiv-compulsive. Furnici clonate in mod natural Reginele si masculii unei specii de furnici se reproduc natural prin clonare, potrivit unui studiu al Universitatii din Lausanne. La furnicile Wasmannia auropunctata, raspandite in America de Nord, vestul Africii si Galapagos, reginele folosesc in mod normal sperma masculilor pentru a produce furnici lucratoare, care sunt sterile, explica profesorul Laurent Keller, conducatorul studiului. In schimb, "reginele nu folosesc sperma masculilor pentru a produce noi regine", carora le transmit toate genele lor. Masculii au gasit o solutie pentru a-si transmite si ei materialul genetic: elimina genomul matern din ou, producand prin clonare masculi identici cu tatii lor.