Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe principiul "de ce ne-am adunat noi aici?" există un soi de bărbat, casnic de felul lui, căruia îi pute practic tot ce are legătură cu, nu-i aşa?, gospodăria. Cu alte cuvinte, dânsului, la un moment dat, i-a surâs, nimic de zis, instituţia căsătoriei. I-au surâs şi dotările viitoarei neveste, aşa că s-a grăbit s-o ducă spre altar, unde şi-au jurat credinţă şi iubire veşnică, respect cât se poate.
După aceea, jocul fiind, vorba aia, făcut, domnul s-a trezit că e împins de la spate de o gloată de adunaţi la potol şi întru bucurie, cu perechile de părinţi ai mirilor în frunte, să-şi ia proaspăta nevastă de-o aripă şi să meargă dimpreună cu dânsa la o adresă unde vor urma să locuiască împreună. Mă rog, să zicem. Domnul încă era puţin buimac în urma chiolhanului şi-a darurilor de nuntă, aşa că a presupus, în mintea sa un pic zdruncinată de băutură, că treaba cu locuinţa comună e numai pe o perioadă limitată şi că întregul aranjament, printr-o intervenţie cumva magică, va lua sfârşit în curând.
Însă nici pomeneală de-aşa ceva. Nu numai că locuinţa comună n-avea să plece nicăieri, dar nici patul comun al celor doi nu urma să se divizeze nici în ruptul capului. Aveau, de asemenea, o singură bucătărie, o singură baie şi, în general, o singură suflare. Lucru care pe domn a început să-l deranjeze acut, ba chiar cu riscul ca dotările doamnei, care iniţial îl încântaseră şi-l gâdilaseră la pantalon, să renunţe să-l mai preocupe. Risc, vorba aia, care s-a dovedit a se fi făptuit în cele din urmă, astfel că cei doi au devenit străini în propriul lor cămin, din pricină că însurăţelul-minune nu căuta decât să dea bir cu fugiţii de oriunde s-ar fi aflat prin preajmă nevastă-sa. Şi, cum ziceam, nu neapărat pentru că ar fi avut ceva împotriva dânsei, că n-avea. Cel puţin nu în mod direct. Săraca, căzuse doar victimă colaterală stresului conjugal.
El ar fi vrut, cum ar veni, ca din când în când s-o mai atingă, pe ici, pe colo, prin zonele cu păr sau proaspăt epilate - că lui îi place oricum gogoşica lui un pic soioasă, aşa cum îi şade bine pentru-ntrepătrundere. Lui i-ar mai fi plăcut aşa, din când în când, s-o mai surprindă plăcut sub duş, cu spumă pe corpul dânsei ud, şi să se vâre şi el acolo repejor pentru una mică pe la spate, fuguţa, fuguţa. De asemenea, el mai agrea, uneori, mesele servite împreună, mai ales când ea dădea semne că n-ar deranja-o să întindă masa-n sufragerie ca el să se poată uita în tihnă la programul preferat. Chiar şi-n pat uneori ar mai fi acceptat-o, treacă-meargă, doar să nu sforie prea tare când lui nu-i venea somn. Da' de la asta pân' la chiar aşa, zi de zi, clipă de clipă împreună e cam mult, zău.
Deci, domnul începe să prezinte simptome de frustrare şi să se manifeste cam incomod şi cam stângaci în prezenţa doamnei. Cu timpul, lipsa de confort conjugal duce la diverse rupturi, cum ar fi că dânsul dă semne evidente că nu-l mai satisface compania dânsei la fiecare pas, ba chiar posibil să-i repugne. Şi atunci se instituie instituţia activităţilor maritale de tip separat - cu excepţia, pe cât posibil, a întreţinerii de relaţii sexuale care se doresc în continuare a fi practicate în cuplu. În rest, tot ce ţine de socializare, piaţă, cumpărături, aniversări, botezuri, nunţi, sărbători, vacanţe şi şedinţe cu asociaţia locatarilor se vor desfăşura separat. Adică separat de domnul, care întotdeauna va găsi altceva mai bun de făcut decât să-şi însoţească partenera la reuniunile respective.
Şi uite-aşa ajung cei doi să trăiască împreună, dar separat, şi să se dea drept fericiţi împreună, dar totuşi separat. Deci, de ce ne-am adunat totuşi noi aici?!
Citește pe Antena3.ro
