De la ou la bou

Pe vremuri dadeam un telefon, azi putem tine o conferinta plicticoasa. Pe vremuri spalam un mar, azi curatam trei kilograme de vinete coapte. Pe vremuri iti puteai face un periaj dentar, azi poti sa atipesti in cada, cu apa calda picurand.

Pe vremuri dadeam un telefon, azi putem tine o conferinta plicticoasa. Pe vremuri spalam un mar, azi curatam trei kilograme de vinete coapte. Pe vremuri iti puteai face un periaj dentar, azi poti sa atipesti in cada, cu apa calda picurand.

Exact in acesti termeni gandeste consumatorul cand e vorba de pauza de publicitate. Ce-o gandi lungul sir de creiere prin care trece decizia de a face un spot tv si de a-l azvarli in balta suprasaturata de mormoloci publicitari e alta poveste. Pana la ea, e interesant ce gandeste individul care nu poate lua masuri macro. Inainte de orice, nefericitul supus stresului publicitar constata nu doar ca filmul la care se uita e la a "n"-a in reluare, ci si ca a devenit un lung sir de pauze gata sa se insinueze inoportun in calupul gros de reclama.

In cazul in care televizorul nu te-a sedat de tot, lasandu-te sa privesti absent, ca in abis, cu mintea aiurea si ochii larg fixati pe cine stie ce scandal domestic de la etajul puterii, solutiile pentru revoltati se deseneaza repede si sigur. Gama larga de emisiuni, productii si reluari care nu spun nimic isi gaseste, atentie, rezolvarea in lectura. Deprinderea demodata a cititului risca sa revina in tendinte, de plictiseala. Cititorul nu mai e un fugar in universuri narative, dornic sa scape de tensiunea gri a dictaturii comuniste, ci un vanat haituit de tv. Care, intre noi fie vorba, iti comunica aproape la fel de putin, atunci, ca si acum. Diferenta cantitativa intre doua ore de prostii pe zi, de vazut pe micul ecran, si 24 e acoperita de o infinita galagie, plus adevaruri spuse pe jumatate.

Ca e vorba de-o revista, de-un ziar, de-o carte, nici nu mai conteaza. Alternativa lecturii pare sa ia proportii. O si mai perfida razbunare pe goliciunea si gustul fad al programelor baltite in re-clama? Folosirea televizorului pe post de cutie utila gata sa redea imagini la cerere. Conectat la un calculator, asa cum pe vremuri cei mai norocosi faceau cu aparatele video, televizorul e la mana ta. Vezi ce vrei, cand vrei, cat vrei. O alternativa avant la lettre pentru TIVO, dispozitivul inventat de cativa ani sa blocheze difuzarea calupului publicitar.

Ani de-a randul, in cosul de reclame - la inceput saracut si anemic - s-a pus ou dupa ou. Cum stim, de la ou la bou, nu e decat un pas.

Piata a crescut, marcile s-au inmultit ca iepurii si cea mai simpla maniera de a le face cunoscute publicului a fost spotul tv. Astazi, daca vrei sa te joci cu antipatia publicului tau sau, pur si simplu, sa treci neobservat, foloseste aceeasi metoda.

Dincolo de ecran sunt in lumea asta nesfarsite moduri de a ajunge la consumator si a lega prietenie cu el. Ma grabesc sa acuz de lene cronica sau chiar de impostura pe oricine orienteaza discursul public al marcilor doar pe tv. E sinucidere curata.