Din iubirea de-altă dată răsărit-au prunci cu burta lată

Citeam recent despre pacea şi înţelegerea din sânul cuplului. S-ar părea că aceste sublime stări se manifestă mai mult în stagiile de formare ale perechii urmând ca, pe parcurs, părţile implicate să-şi cam bage picioarele-n ea de poezie.

Cică doar la început se întâmpla ca, beţi de dragoste, ambii parteneri să fie dispuşi să lase deoparte orgoliile ori, aşa cum le place să se exprime adâncilor cunoscători într-ale iubirii - să fie capabili să se lase pe sine deoparte şi să se dedice întru totul celuilalt (bleah!). Evident, după consumarea noutăţilor emoţionale şi sexuale, deci după ce perechea a parcurs toate etapele pregătitoare ale viitoarei rutine, adică au vizionat filme proaste pe care apoi le-au recomandat tuturor prietenilor drept capodopere de mare angajament, după ce şi-au vizitat bunicii cu dinţii de lână şi au pretins că le-ar face plăcere să revină în sufrageriile bătrâne cu mirosuri iuţi de medicament, după ce au luat masa, pe rând, cu familia celuilalt şi au lăudat necontenit dezgustătoarele preparate servite în cinstea musafirilor, după ce au făcut sex în toate ungherele disponibile şi, în fine, după ce au ajuns la apogeul intimităţii, respectiv când au împărţit sala de baie atunci, fireşte, pacea, înţelegerea şi generozitatea emoţională au curs şi ele, şuvoi, pe ţeavă-n jos. Şi oamenii au redevenit egoişti, preocupaţi mai mult de propriile persoane. Şi-au redescoperit trăirile şi principiile de odinioară. N-au mai mers la bunici, n-au mai gustat cu bucurie salata de vinete înecată-n ulei a mamei şi nici de sex cu liftul blocat între etaje nu le-a mai ars.

În schimb, pare-mi-se că soţii din ziua de azi îşi regăsesc armonioasele note de acord atunci când vine vorba de creşterea (a se citi mai degrabă "hrănirea") corespunzătoare şi educaţia armonioasă a copiilor. Năpasta face că nu m-aş putea referi în continuare la progeniturile la care mă gândesc ca la "micuţii", pentru că teribil de tinerii plozi sunt ditamai butoaiele. Nici măcar "butoiaşe", ci ditamai poloboacele!

Noua organizare mi s-a dezvăluit în toată graţia ei pe litoral, la noi acasă. Acolo unde sute de părinţi îşi petreceau concediul la nisip, dimpreună cu produsele împerecherii lor, pe care, dacă n-ar fi avut două mâini şi două picioare, cap, nas, ochi şi gură, i-ai fi putut lesne confunda cu nişte gogoşi uriaşe prăjindu-se la soare. Părinţii, în general, se manifestau în public aşa cum o fac, probabil, şi la ei acasă. Plictisiţi unul de moaca celuilalt, fund în fund, fiecare cu sămânţa şi cu integrama lui. Totul însă până la copil. Care ba vrea un porumb, ba un colac secuiesc, ba o îngheţată, ba două, ba nouă şi tot aşa. Dorinţa enormilor prunci era poruncă pentru cloşcă şi masculul ei. Amândoi se trezeau brusc din amorţeală, îşi lărgeau gurile într-un zâmbet de mulţumire deplină privindu-şi copilul fericit cu maţul plin şi, într-un efort comun, îndesau în vlăstarul dragostei lor apuse cât de mult potol putea să-nghiţă hămesitu'. Alţi părinţi, însă, manfiestau convingeri întrucâtva mai aspre, care impuneau ca nu hrana să fie de bază, ci educaţia riguroasă şi paza straşnică. Astfel, fetiţa lor de numai 17 ani nu pricepea de ce e ea singura domnişoară cu picioare foarte păroase, de ce doar pe ea o obligă mama ei să-şi acopere căpşorul cu o pălăriuţă elegantă de bunicuţă şi de ce tati ţine musai să intre împreună cu ea în apă, fiecare cu colăcelul lui. Care colăcel, uf, nu semăna cu al celorlalţi copii. Al ei şi al tăticului nu erau nici colorate şi nici nu întruchipau vreun animăluţ sau vreun personaj celebru de desene animate. Ei se lăsau purtaţi pe valuri de nişte camere de pe la roţile camioanelor. În plus, nici nu se puteau bălăci mai mult de câteva minuţele, că mami, grijulie, îi apela de la mal pentru împrospătarea stratului de cremă protectoare. Tăticul, cuminte, îşi îndemna micuţa de 17 ani să o asculte pe mami şi o aducea de mânuţă la prosopel, unde mami aplica unsoarea. După aceea, tati şi mami îşi întorceau din nou fundurile unul către celălalt, satisfăcuţi. Probabil mami şi tati fac sex o dată pe lună, când se întâmplă ca tati să fie năstruşnic şi să bea mai mult de o bere duminica la prânz. Ori, dimpotrivă, când mami îi îndeasă lui tati pe gât ceva alcool doar ca să şadă locului în fotoliu în loc s-o deranjeze pe ea când dă cu aspiratoru'. Şi atunci tăticu' se tulbură tare, de fericire şi alcool, şi îşi aduce aminte că are o soţie pe care, la o adică, ar putea s-o-nghesuie niţel, în amintirea vremurilor când ea era frumoasă şi tăcută. Dar tati neapărat să aibă grijă să nu facă gălăgie, nu care cumva s-audă micuţa de 17 ani, ca e inocentă şi pură şi nu trebuie să afle despre cele trupeşti până ce nu i-o creşte semnul virilităţii şi-al senectuţii totodată, în barbă.

P.S.: Plaja era înţesată cu părinţi care şi-au găsit în copil singurul numitor comun. De departe cei mai stranii mi s-au părut ăia cu băieţei şi fetiţe prin şcoala primară, dar care se pare că încă trăiau cu mintea în anii de lehuzie, aşa că-şi lăsau odrasele să zburde nestingherite şi mai cu seamă goale, printre ceilalţi oameni.