De la început vă spun, nu-mi place margarina! N-o să intru acum în detalii tehnice, legate de procesul de fabricaţie, E-uri, aditivi, natural versus artificial. E mult mai simplu, nu-mi place pentru că face parte din generaţia „Margarină & Marmeladă" ş-am jurat credinţă pe viaţă untului, de care n-am avut parte pe pâine toată copilăria. Am simţit nevoia unui intro sincer, ca să nu creadă margarinagiii că am ceva cu ei. N-am, am margarina-n sânge. Dar nu „besel" promovarea acestui produs într-un mod păcălitor!
Pe mine, reclama care azi, prin grija deosebită a CNA, nu mai e difuzată pe micile ecrane, m-a dus de nas vreo două săptămâni. Să vă explic. Spotul începe cu vocea unei femei care declară: „Eu besel inima tatălui meu!". Îţi dau lacrimile, pe cuvânt, e mai profund decât Nicolae Labiş, „mănânc şi plâng. Mănânc". Apoi, vine vocea unui bărbat (tot din off): „Eu besel inima iubitei mele!" Nu că valorează cât o cerere în căsătorie? După care, apogeul simţirilor umane, se aude vocea unei fetiţe cu codiţă de la grădiniţă, care rosteşte apăsat: „Eu besel inima mămăiţei mele!". „Rugă pentru părinţi" (enigmatici şi cuminţi, terminând beselul lor) devine un fel de „căţeluş cu părul creţ"... De fiecare dată, textul spus din off apare titrat pe ecran, iar „besel" - care se scrie „Becel" - e o siglă scrisă în interiorul unei inimi care palpită.
Mie mi s-au înmuiat genunchii. Apare vocea „expertului", tot din off, care zice: „Tu inima cui iubeşti (n.r. - ca să te prinzi definitiv care e sinonimia lui «besel»)? Doi din trei români suferă de afecţiuni cardiovasculare. Dacă tu eşti bine, ai grijă de inimile celor dragi. În luna inimii, Becel te ajută să le oferi celor dragi un test de colesterol în clinicile Medsana sau la partenerii din ţară. Becel te ajută în lupta împotriva colesterolului". Pe ecran, în colţul din stânga, e imaginea unei cutii inscripţionate pe capac: „Becel". Ş-acu să vă spun care a fost ţeapa mea: de la prima difuzare a reclamei, am crezut că-n cutia aia e un kit medical pentru măsurarea colesterolului. Distribuit moca la centrele mai sus menţionate de vocea din off.
Zile întregi, nefăcându-mi timp să trec pe acolo şi să iau şi io barem o cutie, pentru inima mămăiţelor pe care le „besel", pentru inimile vecinilor ş-ale oricui ar avea nevoie să-şi măsoare colesterolul, m-am simţit un monstru. Seara, când vedeam reclama la tv, cutia gălbioară din colţul ecranului îndrepta spre mine un deget acuzator: „Scorpie!". Iar ziua auzeam voci: „Tu inima cui besel, insensibilo?". Am trăit cu această culpă sute de ore, făcându-mi procese de conştiinţă, până într-o zi când, încercând la serviciu conjugarea verbului „a beseli" cu voce tare, am aflat de la colege că în cutia magică ce-mi obseda deja creierii nu se afla vreun kit medical, ci un calup de margarină!
Eu besel, noi beselim. Tu beseli, voi beseliţi. El... El ce face? El Băsel inima sindicatelor. Sau „inima mămăiţei lui", care besel puternic în ziua de pensie. Râncedă reclama, scurtă viaţă pe micile ecrane, aferim! La sfârşitul lunii trecute, CNA a dispus oprirea ei de la difuzare, pe motiv că reclama făcea referire la serviciile medicale ale unei clinici private, fapt interzis de legislaţia audiovizuală. Pariu că şi Cristina Trepcea a fost bântuită în somn de cutia magică pentru măsurarea colesterolului?!
Data viitoare împărţim frăţeşte „bunătate de răceală".