Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
13:22 • BURŢI ŞI LANŢURI Nu ştiu cui i-a venit ideea să instaleze prin Bucureşti ecrane imense unde să vezi meciurile de la C.E., dar a ieşit o super-afacere. Cine n-a avut bani să meargă în Elveţia a putut să bea nenumărate beri sau să îngurgiteze mici în Piaţa Constituţiei.
Nu ştiu cui i-a venit ideea să instaleze prin Bucureşti ecrane imense unde să vezi meciurile de la C.E., dar a ieşit o super-afacere. Cine n-a avut bani să meargă în Elveţia a putut să bea nenumărate beri sau să îngurgiteze mici în Piaţa Constituţiei.
Cu juma’ de oră înainte de meci se strînseseră vrep şapte-opt mii de cetăţeni de toată mîna, de la găşti de cartier pînă la patrioţi de ocazie, care-şi parcaseră aiurea limuzinele pe lîngă piaţă. Tricourile galbene s-au dovedit practice, avînd aceeaşi culoare cu berea se pătau destul de greu.Mare parte din oameni erau gata piliţi încă de la începutul meciului şi zbierau gutural ceva care mie îmi suna în urechi a „Ăîiiia”, consoanele din „România” dispărînd pe parcus. La ratarea lui Anelka din prima repriză a început un fel de haos, unii făcînd zob, de ciudă, băncile pe care stăteau. Cînd a dat prima tranşă de ploaie torenţială a ieşit o busculadă, fiindcă o parte din suporteri nu voiau să se mureze şi au dat să iasă în acelaşi timp din ţarcul cu ecrane şi grătare de mici.
BURŢI ŞI LANŢURI. Alţii mai viteji, nu s-au speriat de apa picată din cer şi s-au dezbrăcat la bustul gol, ocazie cu care au putut să-şi facă remarcate lanţurile de bicicletă, din aur, care le erau atîrnate de gît.
Ultimele minute au fost ceva mai tensionate. Pînă şi ţigăncile care vindeau seminţe au încetat lucrul holbîndu-se la ecran şi întrebîndu-se dacă nu cumva o să luăm, după o bună tradiţie un gol pe final. După ultimul fluier, a început iar furtuna şi lumea s-a bulucit spre ieşire. Au mai rămas totuşi căteva sute de inşi, care au incins hore cu paşi nesiguri şi au mai urlat pînă la răguşeală încă vreo oră. La sfîrşit au rămas căteva zeci de mii, probabil, de pet-uri şi pahare de plastic turtite, pungi şi un covor des de coji de seminţe de floarea soarelui. Ici-colo, se mai vedeau şi ceva bănci rămase intacte. Cînd să plec, am dat peste nişte analişti sportivi atît de beţi încît m-au confundat cu un fost vecin de-al lor din Drumul Taberei, chestie pe care m-au cinstit cu o bere. Băieţii credeau că sîntem ca şi campioni europeni şi le-am promis că, după finală, o să vin să chefuiesc cu ei la Valea Ialomiţei.
