Eurovion2008 - "Helău Belgreid! Senc iu for ior măgnifisent şou!" (video)

de Cristi Severin | 26 Mai 2008 • 00:00

Aşa-i că-i faza cea mai tare a Eurovisionului? Căpîlna "pe sticlă", colindul "fetilor" din televiziunile surori (43 de bucăţi) care anunţă cu zîmbete proaspăt patinate stomatologic acordarea de puncte competitoarelor. Punctul culminant, cel care suscită interesul major, momentul adevărului suprem. Unele fete sînt chiar băieţi, dar nu mai contează, sînt la fel de îngrijiţi, coafaţi, parfumaţi şi debordînd peste noi acelaşi entuziasm demobilizator. O mai dau în bară din cînd în cînd, prea multe ţări, nume ciudate... ele doar frumoase. Acuzaţiile de slabă dotare la capitolul cunoştiinţe geografice ar fi de prisos. Nici măcar celebrul "un grup de cercetători americani" nu se bagă în a explica noutatea fenomenului de migraţie spre bătrînul continent european a Armeniei, Azerbaidjanului, Israelului... Cine naiba ar putea face acest lucru, doar nu organizatorii?

Anu' ăsta a fost mai fain ca niciodată. De la orele 22, Fără tatonare i-am luat tare de la început. Am fost primii... în concurs. Şi vă asigur, am fi rămas pe aceeaşi poziţie, acolo sus, dacă nu năvăleau, în mod premeditat, pe aceeaşi scenă, în aceeaşi seară, şi ceea ce mai rămăsese de produs din spectacol, adică restul. S-au înşiruit alte 24 de formaţii vocal-instrumentale, finaliste ale concursului, prezentate şugubăţ de clipuri cu oameni şi haltere, mingii, cerculeţe, fîlfîieli şi cu tot ceea ar mai putea fi imaginat atunci cînd te apuci să alături biunivoc Belgradul şi Europa.

Ce mai freamăt, ce mai vuiet! Ce mai show!
N-au mai fost monstruleţii finlandezi şi nici cei de altă naţionalitate. În compensaţie am avut îngeri cu feţe umane, am avut demoni, pe cale de consecinţă, pentru asigurarea echilibrului natural între bine şi rău... Dudui cu fuste scurte, proporţionate făţiş după nivelul de musculozitate al componenţilor corporali la balet, dudui cu mişcări în siaj de dîre cu imagini futuriste despre poveşti fericite cu mariaj reuşit alături de un domn potent financiar, un pic mai trecut, care o sa le bată spre menţinerea procentului de violenţă în familie... O doamna musculoasă bine, c-un "brand" dezvăluit estetic, în mişcări ritmate de o deplină graţie, cu portiţa deschisă ori spre un trecut aruncător de suliţe ori spre un potenţial viitor în acest domeniu... Un francez care-a cîntat în engleză, un spaniol, cu text în spaniolă, dar aducător de cursuri primare de dans spre deziluzia unui flamenco desuet. Muzici, ţoale, fiţe... sporadic chiar şi voci!

Şi a mai fost şi troika. Cel violonist, cel patinator şi cel desculţ!
După nereuşita experimentului d-acu' doi ani, cel cu statuia vie, o doamnă ce răbufnea în timpul prestaţiei muzicale dintr-un pian, Rusia a trebuit să schimbe ceva. A modificat pe ici-pe colo ideea cuplului ce împreuna materialist-dialectic secera şi ciocanul pe sigla Mosfilm, astfel încît, cu bonificare ştaiful asigurat de laurii şi competenţa in domeniu a protagoniştilor, ne-a luat timpul, minţile şi voturile spre deplina adjudecare a cîştigului. Fără preget, fără emoţie! Ajutaţi cu simţ şi spirit de responsabilitate de independenţa culturală a fostelor republici sovietice, s-au cocoţat în vîrful clasamentului, după o scurtă şi patimaşă luptă cu o aceeaşi, dar şi altfel, Paparizou a Greciei.

Cît despre noi... Din nou mioritici, acceptîndu-ne soarta. La arme cetăţeni! Avem nevoie de reacţiune, de un plan de măsuri, flexibil, dinamic şi competent. Şi noi putem căştiga! Nu de promovare a produsului avem nevoie, nici de actul de calitate în a copia cu mai multa dezinvoltură partituri de succes, nici de pus la pachet valori româneşti de notorietate. Avem nevoie de federalizare! Planul e simplu, dar cere sacrificii. Să număram: Muntenia, Oltenia, Banat, Crişana, Maramureş, Transilvania, Bucovina, Modova, Dobrogea, fix 9 bucăti, adică 96 de puncte în clasament, adică primii. Dacă nici asta nu ţine aplicăm planul B, trecem la judeţe şi ne vedem sărbătorind an după an, la ceas de mai, victoria în aceeaşi fîntîna din piaţa publică!

Cu speranţa că mişcarea artistică ce va deschide Campionatul European de fotbal va avea accese, cel puţin, la fel de culturale, nu ne rămane decît să coagulăm energii pentru anul viitor. Eurovision... Nu păgădi, Moskva 2009!