La 8 decembrie, la TNB, Jurnalul National a poftit apropiatii sa priveasca retrospectiv catre 2005 si evenimentele lui, asa cum au curs ele. Fara regie de imagine, fara decupaje din care dezagreabilul sa fie eliminat in procesul de cosmetizare.
La 8 decembrie, la TNB, Jurnalul National a poftit apropiatii sa priveasca retrospectiv catre 2005 si evenimentele lui, asa cum au curs ele. Fara regie de imagine, fara decupaje din care dezagreabilul sa fie eliminat in procesul de cosmetizare.
Mai mult decat o mie de cuvinte
Romania autentica, pestrita si spectaculoasa in balcanismul ei a stat aseara sub ochii personajelor cu influenta de la noi, la vernisajul expozitiei pe care Jurnalul National o organizeaza anual la TNB.
La finele ficarui an, cutuma firmelor romanesti recomanda schimbul de calendare cu imagini mai mult sau mai putin reusite din natura. Jurnalul n-a trimis partenerilor calendar 2006 cu eterna, fascinanta si bucolica Romanie, ci si-a poftit apropiatii sa priveasca retrospectiv catre 2005 si evenimentele lui, asa cum au curs ele. Fara regie de imagine, fara decupaje din care dezagreabilul sa fie eliminat in procesul de cosmetizare.
MIEZ SI EMOTIE. Viata adevarata, pitoresc intr-o saracie lucie, drame traite cu resemnare, haz de necaz, contraste, incarcatura afectiva. Aceasta este expozitia in care fotoreporterii Jurnalului au concentrat un an al evenimentelor dramatice. Mai puternic decat criteriul expresivitatii, "autentic" a fost conceptul in jurul caruia a levitat selectia celor cateva zeci de fotografii alese sa stea sub ochii publicului. Din miile de imagini capturate intr-un clic, privilegiate pentru prezenta sub retina cititorului pasionat de arta fotografica au fost doar cateva.
Un imperativ contemporan. "Ma numesc David Boyle si locuiesc in Crystal Palace", isi incepea confesiunea britanicul de 40 de ani, care a dedicat o fabuloasa carte de antropologie culturala ideii de "autentic" in societatea contemporana.
"Desi Crystal Palace suna fabulos, realitatea e ca in suburbia londoneza e foarte putin cristal si cu atat mai putin - palate", continua el, coborandu-si cu picioarele pe pamant cititorii care fusesera sedusi, de pe coperta, de statusul social al autorului. (Cine sa mai stie, in afara de britanici, ca rezonantul nume care promitea un cartier
rezidential sau ceva de genul e o zona departe de a inspira acest gen de asocieri.)
Demonstratia lui Boyle, intinsa pe mai bine de 300 de pagini, scrise cu har si dumnezeiesc documentate, indica o nesfarsita nevoie de autentic a societatii contemporane. Ultratehnologiile, cyberrealitatea, viata traita sub un glob de sticla indiferent ca e habitaclul unei masini trasnet, al unui birou cu ferestre sound proof sau al unei locuinte cu termopan salvator, toate fac aluzie la conventia artificialului asumat.
Nu ca urmare a unei politici de mase, dintr-un exces de zel populist ori pentru ca balcanicul e la moda s-au nascut imaginile pe care le puteti vedea in aceste fotografii, unde saracia e aproape o tema recurenta. Ele au aparut, intocmai ca volumul lui Boyle, ca o reactie la contrafacut si dintr-o mare sete de autentic, de real, de viata traita tridimensional, cu toate simturile activate. Despuiati de fasoane, inchipuiri si exces de ego, oamenii simpli - eroii acestor imagini - au pastrat intact, in secolul XXI, tot sarmul identitatii lor.
SUFLETE DE FOTOGRAFII
|
"Exista fotoreporteri care fotografiaza cu mana. Exista fotoreporteri care fotografiaza cu ochiul.
Fotoreporterii Jurnalului National fotografiaza cu sufletul.
Imaginile surprinse de ei sunt de multe ori ireale tocmai din aceste motive. Nu stii niciodata daca imaginile fotografiate de ei au sufletul lor sau e sufletul fotoreporterilor pus acolo."
Fragment din prefata albumului foto "Fotografie de Jurnal" 2004, semnata de Marius Tuca.
|
ROMANIA VIE
|
|
SLUJBA. De Sfantul Constantin si Elena, la biserica
ortodoxa din Atena. Fotografie realizata de Marin Raica |
"Se joaca de-a pamantul si de-a lumina, de-a cerul si de-a oamenii si de-a zborul.
Aproape fara sa stie, jocurile copilariei lor s-au schimbat in arta.
Arta de a se juca asa cum numai niste copii care se cred oameni mari stiu s-o faca.
Arta de a se bucura de o meserie care se confunda cu viata lor.
Joaca de-a viata si de-a arta a fost developata in aceste idei despre Romania", fragment din prefata albumului foto "Fotografie de Jurnal" 2005, semnata de Marius Tuca
|