Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dincolo de utilitate ori de nota aparte pe care o poate da unei ţinute, geanta este un apendice al spaţiului privat agăţat aparent neglijent la braţul posesoarei şi, implicit, un obiect incărcat cu o doză importantă de mister.
Dincolo de utilitate ori de nota aparte pe care o poate da unei ţinute, geanta este un apendice al spaţiului privat agăţat aparent neglijent la braţul posesoarei şi, implicit, un obiect incărcat cu o doză importantă de mister.
In mai mare măsură decăt celelalte accesorii ori detalii vestimentare, geanta şi modul cum stăpăna ei se raportează la aceasta sunt repere semnificative ale personalităţii şi statutului acesteia.
Citește pe Antena3.ro
In cadrul unui program de sondare a psihologiei şi nevoilor de cumpărare ale clienţilor, Leo Burnett a intreprins intr-o primă etapă o cercetare cu privire la relaţia femeilor cu propriile genţi. Resortul care a generat acest studiu a fost constatarea că publicitatea abundă incă in "convenţii profesionale care, deşi s-au dovedit nu de puţine ori păguboase, continuă să fie respectate dintr-un soi de inerţie inexplicabilă" după cum subliniază Elena Ioniţă, Strategic Planner la Leo Burnett. "Ne dorim desigur ca inspiraţia să fie canalizată in primul rănd spre dezvoltarea de mesaje publicitare de calitate adresate unui public despre care incă se crede că ar face orice să nu rateze o demonstraţie de tip «inainte» şi «după»: publicul feminin. E suficient să priveşti orice calup de reclame din Romănia pentru a-ţi da seama că publicitatea adresată femeilor are mai mult decăt oricare alta nevoie acută de o sursa de inspiraţie", a mai subliniat Elena Ioniţă. Ce dezvăluie studiul LeoShe despre consumatorul feminin local, ne spune Elena Ioniţă in interviul de mai jos.
Jurnalul Naţional: Ce aspect din relaţia femeii cu acest accesoriu vi s-a părut cel mai spectaculos?
Elena Ioniţă: Nu am plecat de la bun inceput in căutare de senzaţionalisme, pentru că ştim că de cele mai multe ori descoperirile interesante sunt chiar cele care ar fi trebuit să ţină de domeniul evidenţei. In evaluarea concluziilor am preferat să ne lăsăm mai degrabă ghidaţi de gradul de interes pe care acestea le prezintă din perspectiva unui om de marketing sau publicitate, decăt de măsura in care pot fi considerate spectaculoase. Dintre concluziile interesante, aş menţiona conturarea genţii ca teritoriu de refulare. "Dezordinea din geantă" vine să compenseze eforturile semnificative pe care femeile le depun pentru a menţine un aspectul exterior ingrijit. Geanta devine astfel teritoriul in care işi permit să fie neglijente, iar neglijenţa ia aici forma dezordinii.
Ce interpretare daţi acestei neglijenţe din genţile femeilor?
Interpretarea acestui aspect al relaţiei femeilor cu geanta poate desigur depăşi sfera tematicii stricte a cercetării de faţă. Dezordinea studiată din genţile femeilor şi numărul mare al obiectelor "de aruncat chiar acum", aşa cum spunea o respondentă, vorbesc de fapt despre nevoia de a se sustrage presiunii sociale, nevoia de a găsi teritorii in care se simt libere să-şi asume propriile imperfecţiuni fără a se expune pericolului de a fi judecate.
Bine in pielea lor
Această nevoie atăt de evidentă ca urmare a cercetării conţinutului genţii este cu atăt mai interesantă in contextul in care promisiunile lansate de majoritatea mărcilor, care au ca public ţintă femei sunt de fapt soluţii de a diminua eventualele imperfecţiuni. Coapse fără celulită, riduri de profunzime sau doar de expresie care dispar ca prin minune făcăndu-ţi vărsta imposibil de ghicit, detergent de vase care nu-ţi usucă măinile, cremă bronzantă care nu te bronzează prea tare, măncare semipreparată pentru cele care nu se pricep la gătit, toate promisiunile sunt de fapt trucuri de a primi un scor mai bun la această judecată socială, pe care femeile o consideră altfel din capul locului nedreaptă. Din nefericire, mărcile par să ignore aproape cu desăvărşire confortul pe care femeile il obţin asumăndu-şi propriile imperfecţiuni, confort pe care l-am intuit observănd dezinvoltura şi aproape măndria de care respondentele au dat dovadă atunci cănd ne-au vorbit despre haosul studiat din genţile lor.
Ce detalii semnificative şi ofertante aţi aflat despre personalitatea feminină?
In această categorie sperăm să intre căt mai curănd cea mai mare parte dintre tendinţele pe care le-am constatat in urma studiului. Dintre acestea, poate cea mai evidentă este tendinţa respondentelor de a păstra "buna măsură" chiar şi atunci cănd aceasta se referă strict la alegerea unui accesoriu. Moderaţia, bunul-simţ, evitarea excentricităţilor par să fie valori centrale care ghidează deciziile femeilor din Romănia. Refuzul categoric de a se supune orbeşte modei, reticenţa faţă de genţile trendy ("cu paiete sau alte sclipiceli", "mari căt o sacoşă de piaţă" sau "mici de nu-i incape nici rujul in ele") şi preferinţa pentru răspăndita "geantă neagră de piele", ambele indică tendinţa spre conservatorism ca expresie a mult apreciatei "bune măsuri". Mai mult, chiar enumerarea criteriilor care ghidează alegerea unei genţi vine să susţină această tendinţă. Trăsăturile din sfera funcţionalităţii genţii sunt la nivel declarativ cele mai apreciate.
Bunul-simţ
Tot din "bun-simţ" se pare, femeile pretind că apreciază mai degrabă o geantă utilă decăt o geantă frumoasă. Cu toate acestea, prototipul ideal al genţii utile se dovedeşte cel puţin contradictoriu: geanta ideală este "o geantă din piele ca să nu se strice uşor", "nici prea mică, nici prea mare", "cu multe compartimente şi buzunare ca să-mi incapă tot, dar nu prea multe ca să nu mă incurc in ele", "nici exagerat de scumpă, dar nici ieftină" şi aşa mai departe. Suficient de interesant, toată această avalanşă confuză de criterii funcţionale şi argumente raţionale de luat in calcul in alegerea unei genţi este anulată cu desăvărşire la vederea "genţii pe care am cumpărat-o, pentru că pur şi simplu m-am indrăgostit de ea". "Ce-mi place" are din nou căştig de cauză asupra lui "ce-mi trebuie". Cele mai multe şi mai folosite genţi din protofoliul respondentelor sunt descoperite, nu căutate şi achiziţionate pentru că au fost considerate frumoase, nu neapărat utile.
Faptul că in ciuda numărului mare de criterii raţionale care ar ghida la nivel declarativ alegerea unei genţi, femeile cumpără in final nici mai mult, nici mai puţin decăt geanta care le place vine să pună la indoială credinţa orbească in pragmatismul fără limite al romăncelor. Această incă foarte impărtăşită credinţă nu este deloc de neglijat, pentru că ea este cea care justifică tacit multe dintre clişeele prezente in publicitatea adresată femeilor. Nevoia de a face demonstraţii (fie ele cu iz ştiinţific sau doar infantile), prezenţa "ingredientelor minune" sau a naivelor scheme logice de tipul "dacă ai problema A - foloseşte produsul B" atăt de comune in publicitate sunt toate consecinţe directe ale credinţei cinice că femeile işi doresc să fie convinse raţional şi, mai mult, că pot fi convinse fără eforturi considerabile.
