Ieşit blond

Aveam cam 21 de ani când mă combinasem cu o doamnă mai mare decât mine cu 15. Marina era divorţată, citea multe, avea accese de isterie şi era bună la pat.

Ne cunoscuserăm la un concert de jazz dintr-un club la modă, unde, în penumbră, se împiedicase de mine şi îşi vărsase o sticlă cu bere pe haine. Făcuse un scandal monstru, acoperindu-l prin răgete pe maestrul Johnny Răducanu, care îşi exprimase dorinţa să fim evacuaţi pe motiv că nu-l lăsăm să-şi exercite arta. Până la urmă, îi cumpărasem în compensare alte beri, îmi cerusem scuze şi aterizasem spre dimineaţă la ea acasă, în pat. Era mică de statură, doapă, dar cu ţâţe mari de tot şi avea tot felul de fantasme erotice, printre care să o punem în diverse locuri ciudate.

În cele câteva luni cât am fost împreună am pus-o într-o sală de cinema, în Parcul Carol, într-un separeu al unei cârciumi, într-o parcare. Nu ne-a prins nimeni, dar semiexhibiţionismul ei combinat cu vorbe porcoase spuse în timpul acţiunii şi arta cu care ştia să felaţioneze mă ţineau în priză. Ne vedeam destul de des, lucrurile mergeau simpatic, dar am constatat că are două motive majore de frustrare.

Primul ar fi fost legat de diferenţa de vârstă dintre noi. Încerca să o compenseze uşor ridicol, îmbrăcându-se şi comportându-se ca o puştoaică de 17 ani. Când mergeam în oraş îşi întreba prietenele cu care ne întâlneam dacă se vede că e mai mare (ceea ce era evident) sau devenea arţăgoasă dacă i se năzărea că se uită cineva mai insistent la noi. Al doilea nu avea legătură directă cu mine. Avea tenul destul de închis şi era brunetă, ceea ce o făcea să simtă că e persecutată etnic tot timpul.

Habar n-am dacă avea sau nu origini ţigăneşti (ea susţinea că nu), dar nuanţa de maro a pielii ducea la diverse scandaluri nejustificate. Dacă vreun chelner mai nesimţit întârzia comanda, de exemplu, trăgea concluzia că ăla o face special, fiindcă are ceva cu ţiganii, şi era gata să îi aplice un pahar în meclă.

După ceva timp de romanţă cu năbădăi, venise vara şi aveam chef să merg la mare, la 2 Mai. A trebuit să duc, ca la partidul comunist, "muncă de agitaţie şi convingere" să o fac să vină cu mine. I-am explicat în repetate rânduri că acolo unde o să mergem se strâng oameni discreţi şi toleranţi, care nu se vor uita la celulita şi ridurile ei şi care nu au nimic de împărţit cu nici o "naţionalitate conlocuitoare".




Ţigănci
Ne-am pus cortul pe plajă la nudişti imediat cum am ajuns şi am început, vreme de vreo câteva zile, să facem nimic. Cât era soare puternic balotam beri reci, la umbră, iar seara făceam baie în mare, filozofam împreună cu diverşi gânditori de ocazie sau mergeam să ne potolim poftele trupeşti în sânul naturii, undeva spre Vama Veche, într-un loc pe atunci complet pustiu. Pe măsură ce stăteam la soare, mie mi se deschidea părul (ajunsesem la o nuanţă blond-nordic), iar Marina se făcea neagră-tuci.

Eram amândoi relativ mulţumiţi de viaţă, chiar dacă pecuniar nu o duceam foarte bine. Nu ne permiteam să mâncăm la cârciumă în mod regulat, dar ne descurcam. Fumam ţigări bulgăreşti de contrabandă şi ne hrăneam cu conserve şi carne luată de la alimentară, prăjită la foc de lemne făcut pe plajă. Furam porumb din lanurile gospodarilor locali, pe care-l coceam şi ieşea teribil de gustos. Într-o zi şi-a pus cortul lângă noi un cetăţean mai ortoman din Braşov, care avea inclusiv un grătar adus în portbagajul maşinii lui luate din Germania (pe atunci lider al şoselelor era bătrâna Dacia 1300).

Ne-am împrietenit rapid şi datorită acestui lucru am primit dreptul să-i utilizăm instalaţia de gătit. Mi se făcuse o poftă teribilă de mici, dar, spre ghinionul meu, carnea tocată de la magazinul din sat se terminase. Am găsit şi am cumpărat însă muştar. Sfătuindu-mă cu Marina, am luat hotărârea eroică să mergem până la Mangalia şi să facem cumpărături. Era un soare năucitor cam pe la orele prânzului, dar am ieşit în şosea să aşteptăm RATA de oraş (pe atunci nu apăruseră cursele regulate de microbuze).

Când a apărut un autobuz hâr-buit, am fost fericiţi că am găsit şi două locuri. Vizavi de noi erau amplasate patru ţigănci cu fuste şi basmale, care aveau în dotare nişte baloţi, probabil cu marfă adusă de la fraţii bulgari. Toate se holbau fix la noi şi trăncăneau ceva pe limba lor. Ajunşi la destinaţie, una dintre ele a venit şi i-a spus Marinei: "Fă, tu eşti d'a noastră, cum ţ'a ieşit băiatu' aşa blond? L-ai făcut cu nemţi, ha?", după care şi-a luat sacul şi a plecat.

Iniţial fără reacţie, Marina, care devenise stacojie la faţă, mi-a făcut un scandal monstru, ieşit din nimic, în Mangalia. Nu am mai luat pastă de mici. A doua zi am strâns efectele personale şi am plecat la Bucureşti.