Indiferenta, bat-o vina!

Cum nu le place fetelor sa admita ca s-au cam lins pe bot…

Telefonul e de vina ca, nu de putine ori, ni se lungesc urechile dupa o partida de sex. Urmeaza, la mica distanta, sefii pisalogi, conditiile meteorologice si cresterea accizelor.


Prima intalnire e-ntotdeauna in top. Poate bine mersi sa ploua cu galeata sau sa se cutremure pamantul, ca la tine-n suflet e tot o primavara si-un curcubeu. Poa’ sa fie partenerul cat de masliniu, ca aura de Fat Frumos nu i-o poate contesta nimeni, zicem noi, in dulcea noastra fantezie, ca niste orbeti care ne zbatem de vreme buna intr-o bezna sinistra, pana cand se mai iveste cate-o crapatura meschina-n zidul eternei noastre dezamagiri si-al indelungii noastre lancezeli.

FLORI BA, RAMURICA DA. Ce daca n-a auzit de restaurant si ne-nghesuie-ntro cofetarie uitata de civilizatie, cu geamurile-nzilizite de grasimi si unsori? Ce daca n-are bani nici macar de-o pelicula obosita, la un cinematograf de cartier? Pai d-aia nu ne vrea nimeni, ca suntem carcotase. Las’, bine-asa, ca ne plimba-n parc, pe inserat. Se poate mai romantic? Ce daca se face ca n-o vede pe florareasa din colt, desi e lata cat un munte? Mai bine rupe strengareste o ramurica abia inmugurita pe care sa ne-o fluture romantic pe sub ochi si noi sa cadem bete de fericire si mute de emotie in bratele…in bratele cui, ca nici macar de mana nu ne tine?! Dar las’, ca ne tine de gat. Bine, nu ne ia delicat pe dupa umeri, cu bratul lui puternic. Se cam atarna el de grumazul noastru fin, de parca i-ar fi lehamite sa-si taraie propriul corp. Domne’, dar rele mai suntem! Nu e el acolo, cu noi? Ce mai vrem, zau asa? Mai bine sa ne tinem nitel limbarita-n frau, ca tocmai s-a ivit o ocazie. O sa moara toate prietenele de ciuda cand o s-auda ce poveste nemaipomenita de dragoste ne-ncearca… Las’, ca maine, cand suna, ne-ntalnim, ne tragem fusta aia mai duscheata si bluza mai deocheata, ca acum doar ne cunoastem si punem noi la punct niste chestiuni administrative…

DE-A LINSUL PE BOT. Drace! Asa-i ca nu ti-a dat numarul de telefon? Pai ce, o fi fost prost… Il are el pe-al tau. Cu alte cuvinte, draguta, daca are muschiul lu’ dansu’ chef sa te sune, te suna. Daca n-are, te-ai lins pe bot. Bine, exista si posibilitatea ca dupa ce experimenteaza inca alte cateva plimbari sub clar de luna, sa binevoiasca a-si aminti de umila ta existenta si, de ce sa fie rau si sa nu recunoasca, de straduinta ta din seara aia, cand ai fost toata un lapte si-o miere.

FIERTUL, SPECIALITATEA CASEI. Deci te suna. Dupa o saptamana. Si tu, deh, te superi ca "te-a fiert" atata timp. Da’ ce nu stim noi, asa, ingenue, e ca bietul om numai de fiert gagici n-are vreme. Pur si simplu a uitat de existenta noastra chinuita. Ca nu l-a ros nevoia. Cand ii roade, sa vezi cum nu mai au deodata sedinte interminabile, reuniuni la nivel inalt si facturi de platit, cum uita de traumele din copilarie provocate de divortul parintilor si se-nfiinteaza brusc in pragul casei cand ti-e lumea mai draga.

ADEVARUL HAD. Adevarul-adevarat, rautacios si violent, e ca se intampla sa ne mai si trezim refuzate. Lucrurile astea delicate nu se rostesc fatis, da’ atitudinea spune totul. Dupa cum aminteam, cand vezi ca nu te suna cateva zile dupa ce-ati parcurs constiincios un curs de anatomie, ar trebui sa fii cel putin beata ca sa nu te prinzi ca prezenta ta nu reprezinta, pentru el, o preocupare.

SEXISME

Blestemata de scuza perversa! Se dau doua categorii mari, late si importante. Una e foarte vasta si are de toate. Cealalta e mai anemica. Un fel de siameza bizara a celei dintai. Are in schimb un nume frumos: scuza! Scuza e un fel de Mama Omida. Le vindeca pe toate. Iata, in sfarsit, "bulina" care alina pana si suferinta-n dragoste. Pentru ca scuza, draga de scuza, rezolva tot. Uite, de exemplu, ea lupta cu dintii impotriva inamicilor orgoliului. Ne-am facut de ras? Nu-i nimic. Dupa ce ne plangem un pic de mila, dupa ce umplem perna de scursori, dam o raita cu maneca prin dreptul nasului, il uscam bine-bine, ca sa avem un mediu de lucru curat si ordonat si demaram operatiunea de urgenta "cautarea de scuze cu lumanarea si cu orice pret". Practic! Cel mai misto e cand cautam scuze barbatilor din viata noastra. Ia uite, deja incep. "Din viata noastra." Pai tocmai asta e, ca nu prea sunt in viata noastra, din moment ce le cautam scuze. Ca d-aia cautam scuze, ca nu-s acolo cand ar trebui. Oricat m-as stradui, nu pot sa nu remarc doua chestiuni. Ca femeile au fost harazite cu darul cautatului de scuze ceva mai mult decat barbatii. In schimb, ei s-au ales cu simtul observatiei mai acut. S-au prins repede ca de scuze ne ocupam noi, asa ca-si vad mai departe de-ale lor. Ne dau linistiti cu flit, fara nici o retinere, si dorm ca pruncii. Stiu ei ca noi o sa le gasim scuza potrivita. Ba mai mult, ne fac o favoare. Ne dau de lucru, s-avem ce cleveti, ce barfi, ce plange, comenta, diseca, povesti, nascoci si, cel mai grav, sa-nregistram un model pe care sa-l repetam apoi iar si iar… Blestemata de scuza, esti o perversa!