Instituţia prezervativului

Niciodată nu mi-am pus problema umplerii sertarelor gospodăreşti cu prezervative de uz casnic. Niciodată, adică nici când eram foarte mică şi confundam prezervativul cu balonul, nici când m-am făcut mai mare şi am înţeles că prezervativul nu se introduce în gură spre umflare şi aruncare cu dânsul în sus ca deliciu comun al aruncătorului şi al copiilor înconjurători, nici chiar când m-am făcut încă şi mai mare şi am înţeles că prezervativul reprezintă un înveliş protector care se trage peste organul numit penis - un nume mult prea anatomic, care în combinaţie cu ideea de cauciuc înfăşurat în jurul său nu mă făcea să mă gândesc decât la o mumie mai mică sub formă de organ de carne tare şi cauciucat -, nici când am crescut şi mai mult şi am început să admit că prezervativul are utilitatea lui atunci când nu vrei ca organul anatomic să te însămânţeze şi să te trimită la doctori obscuri pentru întreruperi ruşinoase de sarcină. Nu mi-am imaginat, psihologic vorbind, că voi avea vreodată sertarul meu cu prezervative nici chiar atunci când se impunea folosirea lui pentru a evita o sarcină nedorită la începutul vieţii de om mare. Care, mă rog, are voie să facă sex, dar în principiu ar fi bine să nu producă şi copii de fiecare dată când se-ntâlneşte cu mătărânga goală, asta ca să nu-şi strice şansele la o carieră cât de cât aşezată şi la un pic de distracţie timpurie. Cu care, vorba aia, nu te mai întâlneşti oricât te-ai strădui, oricât ai regreta şi oricât de tare te-ai îmbăta.

Cum arată şi istoria, am considerat deci mereu instituţia prezervativului ca pe o corvoadă, ca pe ceva inutil, ceva împovărător, chinuitor, greţos şi mai cu seamă înjositor. De ce şi cum, n-aş putea spune, deşi am avut aşa impresia - cel mai proba­bil eronată - că prezervativ ar trebui să folosească numai ăia care au multe întrevederi pe zi. Aşa de multe că nu le pot ţine numărul şi socoteala şi ca să nu se-ncurce zoaiele-ntre ele, atunci e bine să apelezi la mănuşa septică.

Deci pentru evitarea inseminării am consi­derat că cele mai potrivite ar fi pilulele. Pentru alte cusururi, cum ar fi bolile, ciupercile, eczmele şi iritaţiile transmisibile, am gândit ca necredinciosu' şi mi-am zis că da, aş putea să le evit cu pre­zervativul dacă într-adevăr acesta ar fi croit un pic mai mare, atât cât să încapă întreaga zonă inghinală, plus zona anală, bucile şi ele şi desigur picioarele cel puţin pân' la genunchi. Că aşa, doar coana dânsa acoperită până mai sus de rădăcină nu ştiu ce dracului de eczemă piteşte.

În fine, dată fiind tărăşenia socotelii din capul meu, ultimul lucru pe care mi l-aş fi putut ima-gina ca aparţinând tabloului unei căsnicii cât de cât normale ar fi fost să am un sertăraş cu pro­tec­ţii de cauciuc pentru gigelu' soţului. Pastile, spume, reţineri, abţineri şi alte d-astea, călindare, rugăciuni şi băi fierbinţi mai poate, însă niciodată tubuleţe moi cu suzetă-n vârf.

Alţii însă sunt mai deschişi. Mai fericiţi. Mai moderni. Şi îşi planifică plozii din vreme, în seri­le de primăvară când afară ninge ca-n poveşti. Cum că la anul pe vremea asta. Io, de colo, prie­te­nă bună, zic să ofer un sfat acolo unde mi se pare că lipseşte. Adică să întrerupă cu protecţia de timpuriu, că poate bebe să nu-i vină aşa, cât ai ba­te din palme, că organismu' şi hormonu' au şi ei ne­voie de adaptare, de ajustare, de regla­re, la nai­­ba. Penibilă eu, când fata le ştia foarte bine pe-ale ei. Ea foloseşte prezervative atunci când se iu­beş­te cu soţul, deci hormonii ei sunt bine mersi, să nu-mi fac griji pentru ei. Ei bine, atunci, zic, nu-mi fac.

Da pentru ea, aşa, ca idee şi ca soţie, nu că mă preocup, da chiar îmi vine să mă-nchin cu ochii cruciş, imaginându-mă hămesită după ceva dulce, în plină noapte, fugărindu-mi gigelu' care nu vrea să şadă locului fiindcă a rămas fără căciuliţe şi se simte jenat. Sau invers, când gigelu' e foarte foarte excitat şi vrea neapărat să se apropie fizic de mimoza lui neagră, caldă şi adâncă şi aşa ce tremură de nerăbdare că stăpân-său (Gigelu' mare) nu-i dibuie capu' să-l ţină locului şi să-i tragă peste ochi căpăstru', fir-ar el al mă-sii să fie!