Interese religioase

Drumul spre altar, o afacere profitabila

In peisajul conturat de traditia oficializarii de casatorii, ceremoniile s-ar putea imparti in doua. Cum ar veni, in partea dreapta sa faca bine sa-ngenuncheze baietii si fetele care se iau din dragoste si-n partea stanga sa ia loc, cu fata la perete, semn ca nu-i tocmai ortodox ce fac, cei patrunsi de-un acut simt economic si care deci se jura-n fata lui Dumnezeu doar ca garantie ca astfel isi pot satisface un set de interese reciproce.

Nu-i exclus ca parintii sa fie vinovati pentru pacatul mariajelor de complezenta. O traditie de altfel indelungata, care, vezi bine, nu se dezice si continua sa faca victime. Drept e ca patura sociala in care se-nghesuie parintii respectivi e, de obicei, cea care provoaca razmerita. De obicei, ea se situeaza la un nivel foarte aproape de cel al marii. Asta inseamna automat muls de vaca, opinci noroiate, gaini de jumulit si fan de cosit. Sau corespondentii lor urbani: colindat ’nspe piete ca sa gasesti ai mai ieftini gogosari pentru murat, restante la-ntretinere, program de lucru inuman pentru o plata de mizerie intr-un post pentru necalificati. In atari conditii, orice stomac prost intretinut ar lua locul brumei de neuroni sanatosi si-ar cloci un plan de atac tintit fix catre agoniseala materiala, cu orice chip.

In accesele lor de responsabilitate parinteasca, ingeniosii parinti isi sfatuiesc pruncii, dand dovada de maxima intelepciune, sa caute capatuiala. De obicei, fetele sunt categoria cea mai vulnerabila la astfel de maxime de viata.

MAXIME. Fetele afla ca invatatura n-are nici o legatura cu traiul tihnit si ca mai indicat ar fi sa se dedea la boieli masive, diete severe, chiar niste silicoane generoase, in disperare de cauza. Memorarea unor citate celebre apartinand unor personalitati din Antichitate, lui Mahatma Gandhi ori lui Guta (aici depinde foarte mult de expectante) reprezinta un rau necesar

SOLUTII. Pe scurt, tot ce trebuie sa faca fetele pentru a razbi in viata e sa repereze minimum sexagenarii vaduvi, fara copii sau alte obligatii, care locuiesc in zone rezidentiale si a caror activitate se defineste, la obiect, "business"

ANUSKA

Virusi, dinti si reactoare Mama si cu tata sunt bine, multumesc. Lucreaza la Stat. Mama e ucigasa. A-nvatat la facultate metode traditionale de rapunere a virusilor care afecteaza sanatatea. Statul care a avut bunavointa s-o tina-n faculate, acu’ o mai si plateste de nu poate duce. Plus ca ea, ca si colegii ei de breasla care abia de-si pot carabani chenzinele acasa, isi ia prinosu’ de la oamenii care au virusi si vor sa scape de ei. De obicei, intre 5 si 12 oua, depinde de cum s-a simtit gaina si ii mai dau si flori din gradina. Oamenii pleaca sanatosi de la ea. Statu’ se revolta si si ameninta ca o inchide pe mama si pe colegii la zdup, ca are el pregatite niste generatii noi de fraieri care abia asteapta sa moara de foame cu juramantu’ lui Hipocrate pe piept. Tata e bine si el. Mai are cativa ani pan’ la pensie. El, dragu’ de el, are grija ca reactoarele de la Cernavoda sa functioneze cum trebuie. Io nu-nteleg prea bine cum, da’-l cred pe cuvant cand zice ca e o chestie de responsabilitate. Il chinuie de tanar o paradontoza mostenita si mi-a fost mila de el ca a strans vreo cativa ani bani ca sa-si puna o pereche de dinti noi. Dupa atata vreme-n campu’ muncii, a meritat ca noi, familie iubitoare, sa facem niscai renuntari gospodaresti sa-si puna tata placa, nu?! Ei bine, pe acest fond de bine absolut, m-am trezit si eu sa ma iubesc cu cineva. Care, ca mine, are toate sansele sa calce pe urmele alor mei si-ale altora ca ei. Care adica nu mor de foame, dar nici nu dorm bine cu gandu’ la ziua de azi. Deci bietii mei parinti, nu-i pot condamna, desigur, se-ntreaba daca nu cumva ar fi o mana cereasca sa ma-ndragostesc de-un domn batran, bland, care sade gingas pe-un munte de banet si care numara florile de pe camp de plictiseala, in vreme ce masina lui de bani lucreaza cu sarg. Si care domn, evident, sa ma iubeasca si dansu’ ca pe masina lui de bani. Io-i las in pace, saracii. Fireste, asta ar rezolva multe. Mama nu s-ar mai ocupa de virusi, tata ar putea rontai linistit bomboane. Eu? Ce-mi doresc eu? Sa ma iubeasca cineva-ul meu, sa vina mama cu flori acasa si sa nu se strice reactoarele.