It’s Mall time!

Am vrut de mult sa imi cer scuze patronilor de la Mall. Si invitatilor acestora. M-am gandit sa-mi atarn de gat un carton si sa scriu pe el ca suntem sapte frati acasa si ca parintii sunt la dezintoxicare. Dar ca nu vrem sa cerem mall-istilor un banut, ci doar sa-i rugam sa ne ierte ca am cutezat sa bruiem peisajul poleit cu fandoseli kitschoase prin prezenta noastra. Vreau ca oamenii care s-au abonat la plimbari la pas prin Mall sa stie ca nu sunt suficient de aeriana incat sa nu observ diferenta dintre blugii mei, atent cusuti intre picioare, si blugii taiati in dos ai clientelei permanente. M-am prins si de incredibila indrazneala de-a calca pe pardoseala proaspat spalata cu solutie parfumata in pantofi care nu depasesc un bulion jumate, in vreme ce podeaua de Mall se sfinteste doar cu cipici de musama scumpa, batuta-n paiete care imita cristalele Svarovski. Vreau sa stie si ca nu o data m-am fastacit definitiv cand m-adaposteam la caldura Mall-ului de cele " - " grade de-afara. Si pateam rusinea sa intru-nfofolita in puloverul meu cu gat, de lana, in vreme ce in jur roiau gagicile cu busturi abia retinute de sumarele lor maieute cu eticheta scumpa. Eu, ca sa ajung in Mall, luam tramvaiul. Unde e frig. Ele luau gipanu’. Acolo e cald. Si mai vreau sa imi cer scuze ca, dupa ce am sesizat acutele diferente dintre mine si abonatii fideli, am avut tupeul sa ma mai si asez la o masa atent filata de ei (cunoscatorii stiu ca "botezul" e sa gasesti o masa libera). Cu indecenta, am abdicat de la orice regula de bun-simt: nici n-am regurgitat, nici n-am stins tigara pe jos, infuriata pe o cucoana invizibila care ar fi trebuit sa indestuleze mesele cu scrumiere. Intr-un afront final, dupa ce-am infulecat lucrativ hamburgerii, fara sa-mi fac ochii roata la fiecare dumicat, sa nu ratez spectacolul din jur, am plecat pur si simplu. M-am sters la gura si-am luat-o-n jos pe scari, ignorandu-i sfidator pe cretinii adunati pe langa scarile rulante. N-am stiut niciodata de ce o fac. Sunt probabil spirite inalte, care vad dincolo de aparente. Respectiv de scarile rulante, de vitrine si de furnicarul umanoid care colcaie prin zona.