La lansare

În timpul Târgului Gaudeamus mi-am lansat cartea "Omul care aduce pipi", în care strânsesem atât poveşti inedite, cât şi o parte din cele apărute aici, "revăzute şi adăugite". Toate au fost bune şi frumoase de la început, m-am înţeles excelent cu cei de la Editura Trei, care mi-au tipărit măreaţa operă, am fost mulţumit de calitatea hârtiei, grafică şi copertă. Se anunţase în presă ziua când trebuia făcută aruncarea oficială pe piaţă a produsului şi aveam totuşi o traumă sufletească. Nu ştiam cu care din protagonistele cărţii o să dau nas în nas şi cum vor reacţiona.

CERCETARE
Ajunsesem la Romexpo cu vreo două ore înainte de "eveniment". Cum eram obligat să ţin o cuvântare şi nu sunt aşa un mare orator, m-am gândit să-mi fac ceva curaj înainte, aşa că l-am luat de o aripă pe Cristi Topan, prietenul care a făcut grafica din interiorul cărţii, şi am ne-am înşurubat strategic pe un fel de terasă aflată chiar la intrarea în târg, unde se perpeleau mici şi cârnaţi şi se vindea bere ieftină.

De acolo puteam să văd o parte dintre personajele care vin la târg şi să estimez şansele pentru producerea unui meci de catfight (nici măcar nu adusesem noroi şi frişcă să iasă ca în filme) sau mai rău, dacă există posibilităţi reale să încasez o geantă în cap. Câteva sticle, băute în timp, avuseseră darul să mă destindă, mai ales că nu intrase nimeni suspect. Cristi încerca să mă consoleze în mod sadic, spunându-mi că un scandal cu public ar face o mai bună publicitate la carte chiar decât Sergiu, personajul echipat în pijama, care suflă într-o trompetă la varii manifestări culturale.

Dezastrul a început să se întrevadă când a trecut pe lângă noi Mona, o fostă prietenă de-a mea, eroina unor întâmplări din carte, şi la scurt timp Cami, fata pentru care o lăsasem pe prima şi cu care avusesem în epocă un mare scandal. Mi s-a părut că se mai perindă spre intrare şi Doina, o tipă extrem de solidă, din viaţa căreia dispărusem pur şi simplu fără explicaţii, cu care eram încă dator. Mi se făcuse cam frică, aşa că eram tentat să lipsesc de la propria lansare. Deja se apropiase ora, când m-a luat Cristi pe sus.

DIVERSIUNE
Când am ajuns la standul Editurii Trei, lumea îşi punea întrebări, pe unde sunt. Mi s-a dat un brânci şi am ajuns în faţa unui microfon, de unde am scanat lumea. Se strânseseră destui oameni, colegi de redacţie, popor, dar şi alte potenţiale două pericole în afară de cele pe care le-am enumerat mai sus. Nu ştiam ce să fac, aşa că mi-am tras trei cruci, fapt pentru care am auzit din public o voce care zicea: "Uite-l, săracu', e emoţionat!".

Mi-a trecut prin cap să fac o diversiune. Mai întâi m-am ancorat cu putere de microfon şi am turuit repede ceva despre ce am vrut să fac şi ce reprezintă "Omul care aduce pipi" pentru mine. Am terminat repede, spunând "Scuze, acu' plec, începe sedinţa de sumar!". L-am înfăşcat pe Cristi, care părea confuz, şi l-am pilotat spre ieşirea din spatele standului. Am trecut printr-un moment de spaimă când le-am zărit pe Mona şi pe Cami venind spre mine din două laturi diferite ale culoarului pe care ajunsesem.

Era lume multă, aşa că am reuşit prin viteză şi zig-zag-uri făcute abil să evit o ciocnire în trei. M-am liniştit numai când am ajuns, printr-o uşă de serviciu a Romexpo, la aer curat. Cristi se extrăsese şi el, aşa că am plecat să udăm cartea undeva la o cârciumă ferită pe buza Herăstrăului. Am mai sunat ceva prieteni, toţi bărbaţi, cărora le promisesem ceva de băut după eveniment. Le-am explicat de ce dispărusem intempestiv şi au râs cu poftă de mine. De emoţie, m-am pilit repede şi, mi s-a relatat ulterior, mă uitam fix spre uşa locantei unde ne aflam, aşteptând parcă să apară în orice moment bau-bau.
Am chefuit până înspre zori, când ne-am îndesat cu mişcări greoaie în nişte taxiuri.

A doua zi m-am trezit pe la prânz, cu o durere cruntă de cap. Aveam pe telefon un apel ratat de la un număr pe care nu-l cunoşteam. Am sunat îndărăt şi mi-a răspuns o voce feminină care-mi părea cunoscută. Era Mona, care mi-a spus: "Vreau să te felicit pentru carte! Habar n-ai ce greu am făcut rost de numărul ăsta la tău... Unde naiba ai dispărut brusc?! Credeam că dai ceva de băut, aşa e civilizat... N-are nimic, m-am întâlnit cu Cami, tipa pentru care mă lăsaseşi. Am fost la o cafea, ca fetele. Am vorbit o groază despre tine... N-ai sughiţat?!".