Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“4, 3, 2, 1”… motor! Laura Vasiliu, Găbiţa din filmul lui Mungiu, este de-acum un nume.
Fetiţa care, odată, visa să plece-n lume cu circul, prinde rădăcini sănătoase în arta cinematografică. Şi-a păstrat modestia cuviincioasă, fără să vrea să epateze musai. Este fragilă ca un bibelou de porţelan şi, în acelaşi timp, transmite multă siguranţă de sine. Este hotărîtă, ştie ce vrea, unde vrea să ajungă. Se îmbracă precum o domnişoară cuminte şi nealterată de succesul care, să recunoaştem, pe mulţi i-ar fi făcut să-şi piardă capul şi i-ar fi învăluit cu aburii vedetismului. Laura Vasiliu are 32 de ani. Este din Piatra Neamţ, a absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti şi din 2003 este angajata Teatrului “Tony Bulandra” din Tîrgovişte. Este toată un suflet de artistă.
DESPRE CAI. Iubeşte caii. Nu şi caii putere, chiar dacă, pentru şedinţa noastră foto, a intrat foarte bine în pielea unui personaj aparte: un melanj între Trinity din Matrix, o rockeriţă sexy şi “rea”, o super-woman călare pe un super Harley Davidson. “Am slăbiciuni, în sensul că mi-e teamă. Prieteni de-ai mei m-au invitat la plimbare cu motorul, dar nu am acceptat niciodată. Mi se pare periculos, totuşi.”
DESPRE SUCCES. Nu crede că de dragul artei poate fi dispusă ori pregătită să facă orice fel de sacrificiu. Reflectoarele prea puternice o orbesc, senzaţie care nu-i asigură confortul psihic dorit. “M-am gîndit că nu tot timpul va fi aşa, aceasta fiind o perioadă de care ar trebui să mă bucur. Nu cred că o pot ţine aşa mult timp, pentru că nu rezist, trebuie totuşi să mă ocup şi de meseria mea şi ca să mă adun nu mă pot risipi în atît de multe direcţii. Nu ştiu ce va fi… Şi nu ştiu cît de departe pot să merg cu sacrificiile.”
DESPRE TEATRU. Dragostea ei pentru teatru, respectiv film, este o certitudine. Şi-a ales singură calea, înfruntînd, o vreme, scepticismul părinţilor. “La început, ei n-au prea fost încîntaţi. Actoria este o meserie de vocaţie şi de şansă. E un risc foarte mare să faci meseria asta. Din cîţi fac Academia de Teatru şi Film, foarte puţini ajung să profeseze cum trebuie. Cînd eram mai mică mergeam cu ai mei la toate spectacolele de teatru, la fel s-a întîmplat şi cînd am mai crescut. Nu ratam nici un spectacol de la Teatrul din Piatra Neamţ, mergeam sub orice formă şi oricînd, chiar şi când nu erau spectacole”.
DESPRE AMINTIRI. “M-a atras foarte mult arta spectacolului. Îmi plăcea la nebunie circul. Îmi amintesc că înainte de reprezentaţia propriu-zisă, mergeam pe la gard, mă uitam la animale şi-mi ziceam: «Doamne, nu mă ia cineva şi pe mine?» Aşteptam s-aud: «Hai cu circul, vrei să mergi?». Aş fi mers, vai de mine, în nebunia mea. Aveam cel mult 10 ani.” De mică, orice artă a spectacolului o făcea să leşine de bucurie şi de dorinţa de a pătrunde în această lume. Şi nimeni din familie nu i-a cultivat această înclinaţie.
DESPRE LIMITE. “Viaţa mea este o îndrăzneală. Şi faptul că am dat la teatru este o mare îndrăzneală. Trebuind să-mi depăşesc toate barierele pe care le aveam… În general, am încercat să-mi forţez limitele şi să fac ceva ce nu fac oamenii obişnuiţi. Şi sînt puţin teribilistă. Ceea ce nu se potriveşte cu imaginea mea. Acum încerc să mă ţin în frîu, pentru că am o vîrstă…”.
