Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
45 de ani au trecut de la moartea preşedintelui american John F. Kennedy. De atunci, crima petrecută în Dallas şi atribuită lui Lee Harvey Oswald a nascut legende şi scenarii care de care mai fanteziste. Ultima dintre ele evocă “mâna lungă a KGB-ului”. S-a spus că Oswald ar fi fost agent al KGB, de care serviciile secrete ale Moscovei s-au folosit în scopuri proprii.Cel puţin aşa susţine un fost general al temutei structuri sovietice.
Detalii legate de caracterul celui care a fost inculpat de uciderea lui Kennedy şi elemente despre şederea acestuia în URSS sunt evocate în ediţia de joi a tabloidului Komsomolskaia Pravda de către generalul (r) KGB, Oleg Neciporenko. Acesta a scos recent de sub tipar volumul intitulat “Trei gloanţe pentru preşedinte”, care evocă crima din Dallas, citează Agerpres. Neciporenko susţine că a discutat cu Oswald cu două luni înaintea asasinării lui Kennedy, la 22 noiembrie 1963, însă el infirmă speculaţiile potrivit cărora acesta ar fi fost racolat de serviciile secrete sovietice. Lucrurile au stat puţin altfel decât au fost expuse în presa occidentală, spune fostul spion sovietic, relatând următoarea versiune. Oswald - un fost puşcaş marin american - şi-a cumpărat un bilet de călătorie în Finlanda şi, în timpul escalei la Moscova, i-a spus ghidului rus că ar fi interesat să rămână în URSS, ca să ajute la edificarea comunismului. Ghidul s-a dus la KGB, care a început să verifice biografia fostului puşcaş marin, descoperind că acesta căpătase în armată o pasiune pentru marxism.
La început, KGB l-a suspectat pe Oswald că ar fi spion al CIA (Agenţia Centrală de Informaţii a SUA), trimis să se infiltreze în serviciile secrete sovietice. Un ofiţer KGB i-a dat întâlnire acestuia la hotelul Inturist, într-o cameră înţesată de microfoane. După această discuţie, KGB a raportat Comitetului Central al PCUS că “americanul nu prezintă niciun interes” pentru serviciile secrete sovietice. Neciporenko publică în cartea sa documente din arhiva KGB cu privire la evaluarea personalităţii lui Osvald. Potrivit acestora, individul era imprevizibil şi greu de controlat, avea un psihic labil, nervos, cu răbufniri isterice, cu toate că atunci când îşi propunea reuşea să se mobilizeze pentru a face faţă unei sarcini.
În cartea sa, autorul mai scrie că Oswald a insistat să rămână în URSS, însă autorităţile sovietice de atunci au refuzat să-i acorde cetăţenia URSS. Văzând că este dat afară din “patria socialismului luminos”, Oswald s-a dus la hotel şi şi-a tăiat venele, ajungând în stare gravă la spital. Faptul a sensibilizat conducerea sovietică a timpului, care dorea să muşamalizeze cazul şi a decis să-l trimită pe american la Minsk, pentru a fi supravegheat de KGB-ul local. I s-a dat un loc de muncă, la o uzină de componente radio, un salariu bun pentru acele vremuri, i s-a repartizat un apartament. Oswald a avut toate condiţiile să se manifeste ca un bun “constructor al comunismului”, însă el nu prea îşi dădea osteneala. În continuare, viaţa lui Oswald în URSS este lipsită de strălucire: supravegheat tot timpul de KGB, s-a căsătorit, i s-a născut o fiică, se certa permanent cu soţia, pe care uneori o snopea în bătaie. Unchiul Marinei, nevasta lui Oswald, era ofiţer în Ministerul de Interne de la Minsk, iar tânăra femeie îşi dorea să emigreze din URSS.
În volumul “Trei gloanţe pentru preşedinte”, Neciporenko, veteran al spionajului sovietic, susţine că Oswald nu a fost recrutat de KGB, întrucât caracterul nu îl avantaja pentru rolul de spion. KGB l-a studiat minuţios şi nimic mai mult. Primul preşedinte al Republicii Belarus postsovietice, Stanislav Şuşkevici a declarat cândva că el este cel care l-a învăţat pe Oswald limba rusă, însă americanul era un elev mediocru. După doi ani şi jumătate în “raiul comunist”, Oswald s-a cerut în patrie şi i s-a permis să plece în SUA. La întoarcere, CIA şi FBI l-au ţinut sub observaţie, tratându-l drept spion sovietic, mai ales că acesta se repatriase şi cu familia sovietică. “Înclinaţia sa spre violenţă şi disponibilitatea de a rezolva o situaţie conflictuală pe calea violenţei extreme erau lucruri bine cunoscute de KGB şi mai puţin ştiute de serviciile secrete americane”, scrie generalul (r) KGB, în cartea sa, ce cuprinde noi dezvăluiri despre moartea lui Kennedy.
După revenirea în SUA, cu un an înainte de uciderea lui Kennedy, Oswald şi-ar fi încercat arma pe un general american în rezervă, care era lider al unei organizaţii rasiste, potrivit relatării lui Neciporenko. Cel vizat a fost doar rănit. Neciporenko, care între 1961 şi 1971 a fost şeful rezidenţei sovietice în Mexic sub acoperirea unei funcţii diplomatice, recunoaşte că a vorbit de două ori cu Oswald înainte de ziua fatală. Fostul puşcaş marin nu se acomodase în SUA, nu reuşea să obţină un loc de muncă, fiind suspectat de legături de spionaj cu sovieticii şi avea tot timpul pe urmele sale FBI. A venit într-o zi la Ambasada URSS din Mexic şi a cerut să i se acorde viză pentru a se întoarce din nou în Uniunea Sovietică. A fost refuzat. Nici Cuba nu a vrut să-l primească. “Raiul comunist” era închis pentru Oswald. Generalul Neciporenko consideră că “detonatorul crimei de la Dallas” a fost soţia lui Oswald, Marina, care îl părăsise după ce a ajuns în SUA. În data de 21 noiembrie 1968, Oswald a venit acasă la Marina, pe care a găsit-o în compania prietenului său cu care avea să să căsătorească. Bărbatul semăna cu preşedintele Kennedy
