Mărturisire - 2008, starea mea, ca naţiune

Am fost conceput să edific societatea socialistă, am dărâmat-o, cu ajutorul altora. Am fost "sacrificat" ca generaţie să tranzitez spre societatea capitalistă, tot cu ajutorul altora. Hoinăresc între stările acestea, căutând să fiu eu însumi, extrăgând câte ceva din fiecare latură a ceea ce ar fi trebuit să fiu, cu ajutorul lor, câutand regăsire, cu ajutorul meu.

In optimismul meu, zâmbesc, în ciuda confuziei ce mă invadează, a cinismului afişat şi a voit blazării declarate - arme de distrugere a realităţii în lupta de conservare a eu-lui propriu în disoluţia globalizării individului.

Am fost conceput să edific societatea socialistă, am dărâmat-o, cu ajutorul altora. Am fost "sacrificat" ca generaţie să tranzitez spre societatea capitalistă, tot cu ajutorul altora. Hoinăresc între stările acestea, căutând să fiu eu însumi, extrăgând câte ceva din fiecare latură a ceea ce ar fi trebuit să fiu, cu ajutorul lor, câutand regăsire, cu ajutorul meu.


S-au înfruntat idei şi realităţi. Prezente şi trecute. Acute sau diluate. Intru însănătoşirea mea am aruncat principiile egalitariste ale unei doctrine inoculate în masă>Am renunţat la balastul publicitar, zvârlit generos peste gardul cortinei de frer ce ne desparţea de o democraţie mult prea perfectă.


Nu e un manifest. Ci o mărturisire. N-am nevoie de proiecte pe termen lung, am văzut destule sfârşind în acelaşi stadiu. N-am nevoie de promisiuni. N-am nevoie de o curăţire morală a societăţii, de oriunde ar veni ea, am realizat deja utopia unui astfel de demers, n-am nevoie de "tribunale ale poporului" care să înfiereze proletar şi fără posibilitate de apărare. Momentul unei lustraţii a trecut, în istoria recentă, acum 19 ani. Nu mai vreau spectacol ieftin. Ca gloată nu mai vreau pâine şi circ.


Vreau ca în caruselul intereselor vieţii cotidiene să se ţină cont de faptul ca ţin să-mi păstrez zâmbetul. Că vreau să văd copiii, ce-am fost odată, tranzitaţi în pensionari grăbiţi, nu spre cozile medicamentelor compensate,ci spre sălile de concert, spre ziarul citit molcom în cafeanea. Vreau normalitate, viaţă şi viitor

Un alt viitor decât... "Deci în Spania nu vrei să te duci; în Italia nu vrei să te duci; fotbal, nu ştii să joci. ..... Bine ma,, atunci dă la facultate... Să ne râdă tot blocul!"

Vă astept în cafenea!