Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Francesca vine şi în România. Începând de vineri 2 octombrie o puteţi întâlni în cinematografele din ţară. Monica Bîrlădeanu ne-a povestit mai multe despre film, dar şi despre cererea (de fapt cererile) în căsătorie.
Francesca vine şi în România. Începând de vineri 2 octombrie o veţi putea întâlni în cinematografele din ţară. Monica Bîrlădeanu ne-a povestit mai multe despre film, dar şi despre cererea în căsătorie. Varianta integrală a interviului o puteţi accesa pe www.jurnalul.ro.
● Francesca a făcut vâlvă în Italia. A fost un film controversat, chiar interzis. Cum crezi că va fi primit în România?
● Nu ştiu, n-am un răspuns la întrebarea asta. Mizăm pe curiozitatea publicului iniţial şi apoi pe o promovare prin "viu grai". Adică cei care l-au văzut să-i indemne şi pe cei de-acasă să meargă să-l vadă.
● Cum i-ai convinge tu să vină să vadă filmul?
● Sper să fie curioşi să vină să vadă de ce s-a vorbit atât de mult despre Francesca, iar cinefililor le promit câteva momente antologice.
● Rolul pe care l-ai făcut în Francesca a fost apreciat pozitiv. Pentru tine, ca actriţă, sunt mai importante criticile sau laudele?
● E important să fii încurajat în orice faci, dar mi se pare că e important să ştii şi lucrurile care ţi se reproşează profesional, mai ales atunci când sunt argumentate, vin din partea cuiva competent şi nu se bazează pe prejudecăţi şi alte interese.
● Spuneai, la un moment dat, că nu-ţi place să te uiţi la tine jucând. De ce?
● Da, mi-e greu să mă uit la mine pe ecran pentru că mă sincronizez involuntar cu emoţiile pe care le trăiam în momentele acelea şi le retrăiesc, de fapt, din nou deşi la o intensitate mai mică. Aşa încât se poate întâmpla să plâng pe ecran şi să-mi dea lacrimile şi în scaun. Nu de milă, evident, ci din cauza memoriei senzoriale puternice. Reuşesc însă să văd un film în care joc cap-coadă cu detaşare dacă a trecut ceva vreme de când l-am terminat şi m-am debranşat de la povestea respectiva.
● Din rolurile pe care le-ai jucat până acum, care ţi-a plăcut cel mai mult?
● Rolul Francescăi. Pentru că a avut de toate în el. Pentru că Francesca e indecisă, vulnerabilă, idealistă, agresivă, dominatoare, credulă, supusă, mincinoasă, responsabilă şi plină de angoase. Toate astea la un loc în aceeaşi persoană mi se pare o combinaţie extraordinar de ofertantă de explorat într-un film. M-a preocupat foarte mult să-i înţeleg alegerile pe care le face şi naivitatea cu care tratează câteva lucruri importante.
● Ce pregăteşti pentru viitor? Te vom revedea în postura de prezentator tv sau acest capitol a fost inchis definitiv?
● Nu am în viitorul apropiat nici un gând să mă întorc în televiziune. Dar mă feresc, din prudenţă, să zic "niciodat"...
● Un român - regizor sau actor - câştigător al unui Oscar. Cum ţi se pare ideea. Crezi într-o asemenea posibilitate?
● Sigur că da. Am avut regizor român care a câştigat Un Certain Regard, un altul Palm D'Or şi Camera D'Or... de ce n-ar fi posibil şi un Oscar?
● Există în cinematografie un graal, o reţetă a succesului?
● Cred că asta e o utopie. Până şi cei mai de succes producători sau regizori au avut eşecuri zguduitoare, ceea ce dovedeşte clar că nimeni nu deţine secretul succesului absolut. Filmele de autor însă, cum e cazul Francescăi , nu cred ca se fac cu calcule de box office în cap. Autorul vorbeşte prin filmul lui despre un lucru care-l preocupă şi nu poate decât să spere că oamenii vor fi interesaţi să "participe" la acest dialog al lui cu lumea.
● Ai stat o perioadă în Statele Unite. Ce a însemnat pentru tine această experienţă?
● Cred ca izolarea te ajută să înveţi foarte multe lucruri despre tine, să ai un pic de distanţă faţăa de lucrurile lipsite de importantţă şi să încerci să afli care-i locul pe care vrei să-l ocupi pe lumea asta.
● Ai lucrat atât cu regizori români, cât şi cu cei de la Hollywood care sunt diferenţele dintre modurile de abordare a unor subiecte?
● E un tip de cinema diferit şi ar fi injust să faci comparaţii între cei care lucrează într-un sistem sau altul. Fiecare regizor are metoda lui să obţină lucruri de la actor: unii o fac lăsându-l să improvizeze, altul obligându-l să respecte întocmai scenariul, un altul îţi dă libertate de mişcare totală în cadru sau îţi interzice să depăşeşti semnele pe care ţi le-a marcat pe podea. Toate aceste metode sunt perfect acceptabile atâta timp cât ce se vede pe ecran e bine. Sunt doar drumuri diferite care duc spre aceeaşi destinaţie.
● Avem foarte mulţi actori buni, însă îi putem număra pe degetele de la o mână pe cei care au reuşit să îşi facă un nume acolo. Care ar fi explicaţia?
●Nu ştiu, nu deţin adevăruri absolute şi răspunsuri la orice. Poate că unii nu-şi doresc asta, poate că alţii nu stăpânesc limba foarte bine. Ar fi greşit să generalizăm.
● S-a scris că ai fost cerută în căsătorie, este adevărat?
● (Râde) Pe email am primit câteva cereri în căsătorie. Acum nu ştiu la care să mă refer...
