Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe 4 iunie a avut loc 'Noaptea devoratorilor de publicitate', editia a XV-a. Asa ca, cu mic cu mare, publicitari si nu numai, s-au adunat si au umplut ochi Sala Palatului la ora 10 seara, in asteptarea regalului de spoturi publicitare, obicei pornit inca din anul 1997.
Chiar si dupa stingerea luminii, in sala troneaza o atmosefera relaxanta si de voie-buna, oamenii rad si glumesc in timp ce pe ecranul ceva cam intunecat, se deruleaza imaginile de inceput cu marii publicitari din Romania, precum Bogdan Naumovici sau Adrian Botan, care rememoreaza primele editii ale evenimentului. Prima reclama smulge un ropot de aplauze, lasand pe toata lumea cu zambetul pana la urechi sau razand in hohote – filmul de prezentare al festivalului Anim’est 2010. Un inceput care promite o noapte intreaga de buna-dispozitie, asezonata cu multe si bogate comentarii – 'Ce tare e asta, frate!'. Nimic de zis, doar nu era vorba de un eveniment cu usile deschise doar elitei din publicitate.
Prima pauza, dupa aproape doua ore. Surpriza, iaca problem’ la iesire. Pentru ca mai bine de trei sferturi dintre spectatori s-au dovedit a fi fumatori, dau de o coada mai ceva ca la intrarile in club. 'Cine iese fara stampila nu mai intra!', striga din toti bojocii o doamna intre doua varste, nu care cumva cineva sa rateze mesajul. Dragut din partea ei, asa ca m-am aliniat si eu frumos la codoi. Am stat, m-am stampilat, si p-aci mi-e drumu’ sa imi iau un suc, nu de alta, dar pierdusem deja mai bine de jumatate din pauza. Degeaba. Ma intorc si trec la bajbaiala in sala, luminile stinse, sporturile rulau pe ecran. Noroc cu scaunele goale ale celor care deja la ora unu capitulasera.
Si-asa a mai trecut o ora. Reclamele anului 2010 rulau pe ecranul care ramasese la fel de intunecat, mai smulgand cate un hohot sau batai din palme, ceva mai rar de aceasta data. Comparand numaul de aplauze am aflat si eu ca pe romani ii 'agata' treburile de 'corason': campanii umanitare, pe locul intai, reclame care ironizeaza femeile, pe locul doi, sutinute din plin de rasete, reclame care ironizeza barbatii, pe locul trei, cu o acustica a aplauzelor ceva mai scazuta, probabil ca eram depasite numeric. Peste toate, fara egal, aplauze si fluieraturi la Dacia Logan in... Maroc, cele doua spoturi care au facut sa creasca inima plina de patriotism a romanilor.
Citește pe Antena3.ro
Ora doua jumatate, iar pauza. Ies in fata Salii Palatului, am stampila dar nu mai am pe nimeni care sa ma verifice. Lumea se injumatatise, doar cativa entuziasti mai comentau cu spor evenimentul. Atmosfera deja se mai dezumflase, 'Parca nu mai e ca in anii trecuti', se auzea o voce in apropiere. Ma intorc, lumina stinsa, bajbaiala de rigoare si ajung ceva mai in fata, locuri la discretie. Dau la o parte pe intuneric o cutie de suc si o punga cu mancare neidentificata pe care ma asezasem in prima instanta, si ma pun pe vizionat. Nu pot, pentru ca in fata mea un 'baiat de baiat' isi pune mainile pe cap si le uita acolo. Ma mut doua scaune mai incolo si dau de un coc...in fine, o rezolv si pe-asta si imi vad de reclamele mele.
Ora patru dimineata, pauza. Uit sa ies pentru ca m-a luat somnul in timpul unei reclame din anii ’30 la cafea. Ma dezmeticesc insa si arunc o privire in sala…prea putine persoane pentru prea multe cutii de bere, suc si pungi de chips-uri lasate pe si sub scaune. Ma simt ca-n gara… Tocmai bine, se stinge iar lumina pentru ultima parte de reclame. Deja ma gandesc la vorbele lui Naumovici de la inceputul serii. “Noi veneam mai tarziu cand plecau baietii aia de la intrare, mai ales ca pe la trei-patru dimineata erau spoturile alea deocheate'. Astept spoturile in cauza, insa ma ia din nou somnul la o serie de reclame din Taiwan, care habar n-am ce vor de la mine. Seara se termina apoteotic cu spotul…'erotic'. O tipa linge insistent obiectele dintr-un apartament, sfarsind cu vasul de toaleta, intr-un spot publicitar parca realizat de un amator. “Iiiiiiiiiiiuuuu', nu ma pot abtine si de aceasta data ma bucur cand pe ecran apar cuvintele “THE END', fericita ca pot schimba in sfarsit scaunul de la Sala Palatului cu patul meu de-acasa.
