În filme, lumea ştie încă să se îndrăgostească, să se înfrupte din fructele oprite şi să viseze. Ca, de pildă, un tânăr cuplu poposit să-şi consume amorul în Malta.
După ce se ghiftuiesc de-atâta iubire înţeleg că ce au ei e o comoară nepreţuită şi-şi promit să se revadă musai peste douăzeci şi cinci de ani într-o cafenea de-acolo. Frumoasă promisiunea, dificilă provocarea. Mai ales dacă-ntre timp fiecare-şi vede de drumul lui.Ea, pe drumul ei, întâlneşte la o nuntă un domn care-i devine soţ. Cu soţul ei produce trei copii pe rând. Trăieşte o viaţă de tip casnic, în care, nu-i aşa, renunţă la visuri de mărire personală, alegând să se consoleze cu ideea că singura fericire de-acum încolo îi vor fi copiii şi un somn bun în fiecare noapte. El pe drumul lui nu-ntâlneşte statornicia, în schimb se-mpiedică-n tot felul de muieruşti apetisante care-i taie calea.
Pe toate le-ncalecă în sensul sexual al cuvântului şi de toate se bucură cu bucuria omului profitor şi hrăpăreţ care nu pleacă niciodată cu sacul pe jumătate gol.
CA PE VREMURI
Peste fix douăzeci şi cinci de ani, amândoi pleacă în Malta. El, însoţit de angajata lui fidelă care-i servea şi drept cearceaf în zile triste. Ea, dimpreună cu familionu' şi căţelul. Ambii se-ntrebau dacă nu cumva caută cai verzi pe pereţi. Când colo, se regăsesc la fel de-nfierbântaţi ca altădată. Ei încă i se mai întăresc sfârcurile de emoţie şi încă e capabilă să-şi piardă capul de extaz, lăsându-se-n voia îmbrăţişărilor grăbite, chiar şi cu riscul ca bărba-su s-o surprindă pitită prin ungherele casei, cu bluza ridicată până-n gât şi cu un respectabil domn cu părul gri preocupat să-i vâre mâna-n blugii cu talia cam strâmtă.
El constată că pe ea o doreşte încă la fel de mult ca şi pe vremuri, deşi îi stau la dispoziţie fete tinere şi interesate să satisfacă poftele perverse ale unui nene excentric şi plin de bani.
Ca tabloul să fie perfect, se iscă gelozia. Ce e mai rău deci? Să vii la-ntâlnirea de douăzeci şi cinci de ani dimpreună cu un soţ turtit şi familist sau cu gagica tânără atârnată de gât? După care, desigur, cei doi îşi trăiesc povestea de dragoste şi partidele de amor aşa cum trebuie, zdruncinând din rădăcini covingeri ferme. Precum a bărbatului ei, care era convins că fericirea înseamnă să faci sex cu lumina stinsă, după ce schimbă nevasta aşternuturile.
Sau a copiilor ei, care credeau, nu-i aşa, că mama e un fel de robot de bucătărie însufleţit, care odată a funcţionat şi pe post de barză, dar care acum este complet asexuat şi nu ştie nici măcar să se sărute. În fine, zguduind şi convigerea fermă a tinerei pipiţe care s-ar fi aruncat senină de la etaj ca să demonstreze că e imposibil ca un moşulete cu bani să prefere în pat o stafiduţă în locul unei zmeurici suculente. Când colo, ţeapă!