Oameni şi genţi

Ridicaţi barajele! Să reînceapă traficul aglomerat!
Cronologia istorică are de azi un nou punct de referinţă: Bucureşti 2008 - Summit NATO. Cortina s-a lăsat. Cu bune şi rele am fost pentru câteva zile centrul de interes al planetei, am vieţuit, noi cei mulţi, în ritm alert, cu geopolitica la gură. Şi aici, la această întâlnire la nivel înalt, s-au consumat energii, s-au confruntat interese şi s-au ciocnit idei. S-au desfăcut sticle de şampanie şi s-au consumat dezamăgiri.

Cronologia istorică are de azi un nou punct de referinţă: Bucureşti 2008 - Summit NATO. Cortina s-a lăsat. Cu bune şi rele am fost pentru câteva zile centrul de interes al planetei, am vieţuit, noi cei mulţi, în ritm alert, cu geopolitica la gură. Şi aici, la această întâlnire la nivel înalt, s-au consumat energii, s-au confruntat interese şi s-au ciocnit idei. S-au desfăcut sticle de şampanie şi s-au consumat dezamăgiri.

Cantitatea şi calitatea deciziilor luate se va regăsi în viitorul apropiat, sau în cel de termen lung al politicii diplomatice, în aceeaşi termeni duri împachetaţi în masca zâmbetului condecendent şi politicos. Spectacolul a fost impresionant, dar s-a petrecut prea rapid pentru ca eu, un balcanic cu şpriţul metafizicii inoculat pe căi genetice, să-mi pot trage răsuflarea şi să cuget orânduirea lor după criteriul alb sau negru. Şi încă nu m-a bătut pe umăr teoria conspiraţiei!

Am oscilat în a simpatiza cu sociabilitatea surâzătoare a lui Bush, care ne-a oferit autografe şi explicaţii ca barter în locul vizelor şi răceala distantă lui Putin, care nu ne-a oferit altceva decât vizita. Am ameţit alături de Sarkozy renunţând la rigoarea politicii germane a doamnei Merkel în favoarea taifasului cu doamna Aliyeva. M-am străduit să învăţ a pronunţa corect Jaap de Hoop Scheffer ("iap_de_hup_schefăr") şi m-am manifestat răutăcios când am dat cu ochii de faptul că prestaţia ministrului nostru de externe a produs siderare în rândul participanţilor – "Good point again, Mr Cioroianu?"


Imaginea înregistrată de retină, cea care-mi stăruie în emisfere împletind o sinapsă cu alta, e cea în care conducătorii politicii mondiale au sosit şi au părăsit Bucureştiul. În spatele protagonistului scenei se petrecea o forfotă de oameni şi genţi. Ei, autori necunoscuţi, îmbinaţi într-o reţea neuronală unitară, dar în acelaşi timp flexibilă, poartă în nume propriu un nume comun: Bush, Putin... Maşinării de decizie cu provenienţă umană receptează, analizează şi reacţionează interferând neştiut în viaţa fiecăruia dintre noi. Sentimentul de respect e amestecat cu cel de teamă, vorbesc de o maşinărie fără scrupule care ne-ar contabiliza profesionist şi fără remuşcări drept pierderi colaterale. Cauza a invidiei mele e lipsa din peisaj a maşinăriei cu specific românesc, fie şi un hibrid, o "Dacia" a politicii noastre externe Concluzia este că avem doar o bărcuţa ce ne poartă pavilionul dar a cărui cârmaci e prea puţin generos în a acorda şi altora responsabilitatea vâslitului. Aşa o fi?


A trecut. Să ne retragem în matca cotidianului. Ridicaţi barajele!
Să reînceapă traficul aglomerat!


P.S Pentru toate admiratoarele lui Vladimir Putin... Îmi place si mie fetelor, dar din cu totul alte motive!