Oamenii de stiinta din Olanda au constatat ca omul plange nu numai de suparare sau din cauza unor emotii pozitive. Pe de o parte exista o componenta biologica, in virtutea careia lacrimile incep sa curga, iar creierul se detensioneaza, dar si un factor social, cand plansul ii emotioneaza pe cei din jur, care se vad obligati sa ajute si sa sustina.
Expertii afirma ca plansul reprezinta o modalitate a omului de a exprima ceea ce simte cand nu este in stare sa explice prin cuvinte. Este o comunicare sociala neverbala.
Oamenii de stiinta subliniaza ca oamenii plang numai in cazul in care ceilalti sunt la curent cu situatia. Spre exemplu, omul nu-si va exterioriza prin lacrimi supararea in fata colegilor daca i s-a imbolnavit pisica, dar va plange in prezenta rudelor.
In general, lacrimile barbatilor sunt interpretate drept o dovada de slabiciune.
Un sondaj de opinie a aratat ca, in general, oamenii se straduiesc sa nu planga si, in planul bunastarii generale, se considera normali comparativ cu plangaciosii.
In opinia specialistilor, pentru o viata normala sunt necesare emotii contrastante, care reglementeaza corectitudinea actiunilor, stimuleaza sau, dimpotriva, te intristeaza.