Ofensa lui Garcea

În primele luni de după revoluţie mi-am condus maşina, recunosc, aşa cum mă tăia capul. Doar de aia ziceam eu că e democraţie, de aceea am ieşit în stradă. Pe sens invers, cu viteză şi prin locuri nepermise, în dispreţul celorlalţi. Întocmai cum aveau să facă fotbaliştii fiţoşi, maneliştii, baieţii de bani gata şi vedetele de doi bani cîţiva ani buni mai  tîrziu.

În primele luni de după revoluţie mi-am condus maşina, recunosc, aşa cum mă tăia capul. Doar de aia ziceam eu că e democraţie, de aceea am ieşit în stradă. Pe sens invers, cu viteză şi prin locuri nepermise, în dispreţul celorlalţi. Întocmai cum aveau să facă fotbaliştii fiţoşi, maneliştii, baieţii de bani gata şi vedetele de doi bani cîţiva ani buni mai  tîrziu. Înainte de ’89, singura mea întîlnire de gradul zero cu "organul” s-a petrecut în ultima toamnă cu "miliţieni” pe stradă. Am trecut, fără să vreau, peste semaforul de la Universitate, chiar atunci cînd culoarea luminii căpătase ceva din roşul cireşelor în pîrg. M-a oprit agentul cel mai haios – cred că mulţi şi-l amintesc -  la acea vreme din Bucureşti. Cu aerul,  gestica şi gabaritul său de Baron Munhaussen al intersecţiilor a răsfoit tacticos permisul încă virgin şi roz-bonbon  pînă a găsit, între file, bancnota de 100 de lei presată acolo tocmai pentru astfel de ocazii. "Flăcau, mă ofensezi!” mi-a spus şi am crezut că pînă aici mi-a fost. Mi-a dat drumul, "for free” după ce i-am povestit, ca între bărbaţi, de ce nu văzusem nici un semafor în acea zi.

Mi-am adus aminte acest episod tocmai astăzi cînd am citit comunicatul Sindicatului Poliţiştilor care a cerut, nici mai mult nici mai puţin, decît interzicerea  unui spot publicitar de promovare al unui brand de băutură alcoolică. Tot pe motiv de "ofensă”! Dintr-o dată sindicatul despre a cărui activitate ştiam pînă acum doar că luptă pentru acordarea banilor de haine într-o singură tranşă şi că a scos un calendar sexos cu poliţiste fierbinţi a devenit brusc mai interesant.

Pînă acum nu mi-am pus întrebarea unde a fost onor organizaţia atunci cînd politişti au fost acuzaţi că percep prostituatelor taxă de protecţie. În natură şi chiar în circă. Nu-mi aduc aminte să fi  dat sindicatul ofuscaţilor vreun comunicat cînd, un purtător de  epoleţi a dat iama prin magazinele vieneze întocmai borfaş care fură rufele puse la uscat, pe centură. Nu cred că a invocat, aşa cum face acum, acţiuni prin care se "aduc prejudicii de imagine instituţiei, dar şi de scădere a autorităţii poliţistului în relaţia cu cetăţeanul" atunci cînd a izbucnit scandalul publicării în presa centrală a pozelor obscene ale unei poliţiste care a chat-uit pe vremuri pînă a încins netul şi imaginaţia bărbaţilor stătuţi.  A zis sindicatu’ ceva? Mucles!

Garcea” nu se simte ofensat cînd stă pitit după trecerea de pietoni la agăţat de amenzi şi şoferiţe. Nici cînd e acuzat că bate la secţie ca la fasole. Se simte lezat în ce are mai drag atunci cînd este "discriminat”  prin asociere cu  o categorie socială de altfel, respectabilă.

Nu ştiu al cui este clipul şi nici nu mă interesează. Dar umorul este bun, de calitate. De aceea mă gîndesc că, poate nu l-au înţeles, şi ar trebui pus cineva să le facă o schiţă, dacă nu cumva este şi asta prea discriminator. Dar ai cu cine? Suntem toţi …nişte ţărani!

• material exclusiv online care apare la orele 18 fix