Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum vreo trei ani, pe la sfârşitul lunii august, mi s-a pus pata să merg împreună cu un prieten la Vama Veche, fix când era Stufstock. A fost o eroare, fiindcă deja se dusese buhul trebii şi era o înghesuială de nedescris. Am găsit cu greu un loc unde să ne punem cortul (amicul meu era membru PD şi în mod premonitoriu îşi luase un cort mare şi portocaliu) şi am văzut pe pielea noastră cum e să stai într-o cutie de sardele. Adică, am nimerit într-un loc unde erau nenumărate persoane pe metru pătrat, aproape toate moarte de bete.
Nu am avut de ales şi am dat-o şi noi pe ulei, fiindcă nu mai suportam să auzim cum se amestecă dizgraţios, în jurul nostru, cele mai diferite stiluri de muzică, venite din toate părţile, cu răgete şi sunetele specifice pe care le scot oamenii când vomită.
TELEFONUL
Pe fond de pileală m-am apucat să-i explic prietenului portocaliu în cuget, Bogdan, că fetele "de cartier" sunt mult mai de treabă decât snoabele şi copchilele de bani gata, care se găseau din plin prin Vamă. Fiindcă datorită unei documentări prin Pantelimon o cunoscusem pe Oana, o fată măslinie, care trăia într-un mediu dubios, m-am gândit să-i fac lui Bogdan o demonstraţie practică. Eu nu mai ştiu exact ce s-a petrecut, dar, din relatările prietenului, am aflat că am sunat-o pe Oana şi am fost duios, spunându-i: "Hai dreacului şi tu la mare, că am chef de sex".
Printre alte dulcegării i-am explicat cu oarecare acurateţe unde suntem campaţi, i-am dat puncte de reper. Pe la vreo patru de dimineaţă am făcut poc şi am adormit buştean. La prânz, încă dormeam, când Bogdan a început să mă scuture puternic. Mi-a zis că am nişte vizitatori. Am scos capul pe uşa cortului şi am văzut-o pe Oana însoţită de doi gealaţi. Erau prietenii ei Băşinicu (de fapt îl chema Nicu, dar porecla i s-a tras de la o "scăpare" în public la un chef) şi Ţeastă.
Fata nu venise cu mâna goală, îşi adusese şi nişte tovarăşi care nu văzuseră niciodată Vama Veche. Ambii erau posesori de ghiuluri şi lanţuri de bicicletă din aur atârnate la gât. Nu am avut de ales, eu lansasem invitaţia, aşa că a trebuit să-i cazăm pe cei trei în cortul nostru de şase persoane. Situaţia a devenit tragică în momentul în care au început să pună în "incintă" manele cu sonorul CD-ului dat la maximum. Băieţii erau deosebit de drăguţi. Băşinicu era volubil, zicea tâmpenii şi făcea bancuri fizice, în timp ce domnul Ţeastă părea un spirit analitic: nu zicea nimic şi desena zvastici pe nisip, pe notele de plată sau le confecţiona din bucăţi de şerveţel. Când eu am plecat cu "aleasa inimii" înspre nişte boscheţi orientaţi spre Bulgaria, Bogdan a rămas, disperat, în compania celor doi.
ASCUNSELEA
A doua zi, dis-de-dimineaţă, cei trei au plecat până la Mangalia, în scop de shopping. M-am sfătuit cu Bogdan şi am decis rapid să ne strângem cortul, să mergem în 2 Mai, ocazie cu care să scăpăm şi de viermuiala din jurul nostru, şi de vizitatori. Îmi rămânea sarcina să-i explic Oanei că am fost chemat de urgenţă la redacţie şi că am plecat cu o maşină, împreună cu nişte amici, spre Bucureşti. Am strâns repede tot, am dat telefonul explicativ, dar ne-a pus dracul să mai rămânem la o bere, care a chemat altele.
Stăteam pe o terasă, balotam în noi lichid, când, Bogdănel, transformat în "Ochi de şoim", a zis disperat: "Uite-o pe Oana cu ăia doi!". M-am băgat rapid sub masa lungă la care stăteam, trăgându-mi şi amicul de guler în jos. Nu ştiu cum am nimerit între nişte picioare, după dimensiuni, de fată. Am auzit că o voce revoltată îmi spune: "Ce faci acolo, maniacule?!". Era proprietara picioarelor. Am scot încetişor din mine "şşşt, îţi spun într-un minut!". Aşa am cunoscut-o pe Alina, studentă în ultimul an la Litere, blondă cu ochi verzi.
După ce a trecut pericolul i-am explicat tărăşenia, am intrat în vorbă şi am văzut că avem multe lucruri în comun. Şi ea era dezgustată că "Vama nu mai e ce-a fost", aşa că s-a mutat cu noi în 2 Mai. După ce am făcut baie seara, goi în mare, a trebuit să-l rog pe Bogdan să se plimbe vreo trei ore, ca să avem cortul liber, pentru că era o seară friguroasă, nepropice pentru "amor în sânul naturii".
Relaţia a continuat şi la Bucureşti o perioadă. După ce a terminat facultatea, Alina s-a întors la Buzău, oraşul ei de origine, unde a devenit o onorabilă profesoară de liceu. Am rămas în relaţii amicale, şi acum îmi mai dă din când în când câte un mail, ba chiar bem o cafea când trece prin Bucureşti. De ziua ei, la 27 august, i-am scris tocmai din Mexic că e ultima mea amintire plăcută din Vama Veche.
Citește pe Antena3.ro
