Poveste grecească

Nu ştiu de ce, probabil din raţiuni pecuniare, în anii '90 ai secolului trecut îşi făcea studiile la Bucureşti o groază de greci. Şi mai puţin explicabil, unii dintre ei făceau Facultatea de Istorie unde studiam şi eu, cu onor.

Erau vreo trei fete cam balcâze şi cinci băieţi simpatici, cu toate că erau cam stângişti, în timp ce la noi majoritatea mediului universitar era de dreapta. Eu mă împrietenisem cu Iani, un tip blonziu, lucru rar la greci, provenient dintr-o familie bogată din oraşul Patras. Eu îl ajutam să socializeze şi îl duceam la tot felul de chefuri desfăşurate prin Regie sau Grozăveşti, iar Iani se revanşa dând de băut chestii care mi se păreau "fine", fiindcă atunci orice băutură fabricată în afara fruntariilor naţionale era considerată un lux.

Statuia
Într-o zi chiuleam chiar de la un curs de Grecia antică ţinut de decana noastră de atunci. Pe mine nu mă interesa, fiindcă voiam să mă specializez în istorie contemporană, iar Iani, fiind nativ din zonă ştia despre ce e vorba. Merseserăm să bem o tărie într-o cârciumă aflată în incinta Facultăţii de Arhitectură. După ce trăncăniserăm cam o oră s-a deschis uşa şi în locaţie a descins un grup de fete cu nişte te-uri în spinare, semn că studiau chiar în instituţia în care ne aflam. Iani s-a ridicat de la masă şi s-a dus să vorbească cu o tipă înăltuţă şi slabă, brunetă cu ochi negri şi sâni mari. Se auzea cum discută ceva în limba modernizată a lui Homer. Ca un făcut, cele mai multe grecoaice care se desăvârşeau intelectual la Bucureşti erau grase şi cu mustaţă, dar asta făcea excepţie. Aducea, în viziunea mea, cu statuia clasică a zeiţei Venus, cu mâini cu tot. Când a reapărut Iani,  l-am întrebat cine e tipa şi mi-a zis că o cheamă Futula, e în anul trei la Arhitectură şi e din Salonic. Am izbucnit în râs la auzul numelui, iar Iani a replicat: "Ţe râzi ca brost?! Asta la noi înţemnat Luminiţa, de la Fotos!". L-am rugat să mă prezinte amicei lui.

Final tragic
Vorbea prost româneşte, dar a priceput tot ce voiam. După două sticle cu vin am abandonat ziua de studii cu totul şi am plecat în trei pe Lipscani, la Club A. Aici am asaltat-o pe Futula, iar drăguţul de Iani a agăţat din bun-simţ o fată de la Politehnică şi ne-a lăsat în pace. Victorios, pe la două dimineaţa, am pornit înspre casă cu fata. Era tot stângistă. Între pupături îmi bolborosea ceva într-o anglo-greco-română despre drepturile femeilor, sindicalism şi frăţietate internaţională împotriva NATO. Asta nu m-a deranjat de nici un fel când am răsturnat-o cu cracii ei sculpturali în sus, la mine-n pat. Obosiţi şi mulţumiţi am tras pe dreapta după o primă repriză. De dimineaţă am luat-o de la capăt. Şi mai satifăcuţi ne-am făcut o cafea şi am zăcut în pat până înspre prânz. Ni se făcuse o foame teribilă, iar eu nu prea aveam nimic de îngurgitat. Futula s-a oferit să dea ea un prânz la o cârciumă simandicoasă, pe atunci de curând deschisă, undeva pe lângă Piaţa Rosetti. Cu toate că eram demn şi nu voiam să profit de banii domnişoarei, găurile din buzunar şi foamea m-au făcut să accept. Ajunşi la locul respectiv, care pentru un român era scump al naibii, dar ei i se părea ieftin, am luat-o pe program de dres. După două sticle cu vin roşu sec am comandat nişte carne de vită la grătar cu cartofi prăjiţi şi salată. Când chelnerul ne-a adus o olivieră cu oţet şi ulei, amica mea a strâmbat din nas. A spus pe un ton aspru-înţepat destul de tare, cât să se audă pe o arie mare: "Eu nu aşa, eu vrut lamuie la friptură!". Ştiam că grecii îşi acresc totul cu lămâie şi nu le place oţetul. Habar n-am ce a fost în capul meu, probabil vinul de dres a vorbit, că am zbierat şi eu la chelner: " N-ai auzit, bă?! Futula vrea lamuie!".

Instantaneu, toţi aflătorii în încăpere au izbucnit într-o criză de râs. Grecoaica, dezorientată, se făcea la faţă când verde-pal, când mov, ca actuala flacără a lui Hrebenciuc. Până la urmă a icnit înspre mine: "Tu porc misoghinikos, naţionalist! Malakos!". S-a ridicat şi a plecat în tropăielile şi aplauzele asistenţei. A trebuit să mă scobesc de ultimii bani din buzunar ca să achit şi ce nu apucase să mănânce Futula. Cu Iani m-am văzut în ceasul serii, a trecut pe la mine cu o sticlă cu Ouzo din care te ia repede capul. Mi-a explicat că ultimul cuvânt pronuţat de Futula se traduce prin "labagiule" şi că ar fi bine o perioadă să mă abţin să mai agăţ grecoaice din comunitatea universitară bucureşteană, fiindcă Futula o să-mi facă publicitate negativă pe la toate fetele pe care le ştie.