Pregătită pentru un bb

Catrinel Sandu trăieşte "American dream" alături de soţul ei

Catrinel Sandu trăieşte "American dream" alături de soţul ei


 Eşti "rezident de Bucureşti" pentru cîteva luni. Cum te-ai reacomodat în România?

Nu mi-a fost deloc greu, mai ales că după nouă luni eram atît de nerăbdătoare, încît de-abia aşteptam momentul reîntoarcerii. Ar fi fost însă şi mai bine dacă ar fi putut să mă însoţească şi soţul meu, Gabi. El e plecat în turnee cu grupele de copii pe care le antrenează (este unul dintre antrenorii principali ai celei mai mari academii de tenis din lume: IMG Nick Bolletierri), dar din 27 august va fi şi el aici, lucru care mă bucură, mai ales că mai prinde două zile din emisiunea pe care o prezint la Naţional Tv şi poate îl conving să vină în calitate de invitat. Pînă atunci, ne salvează tehnologia modernă. Vorbim toată ziua la telefon şi, cum avem cîteva momente libere, fugim la webcam.  

 America este de-acum casa ta? Mai precis, intenţionezi să rămîi acolo?

Deocamdată este casa noastră, dar asta nu înseamnă că nu este şi România. Totuşi, pe viitor, acolo intenţionăm să rămînem. Nu ştiu ce va fi mai tîrziu. Poate se vor mai schimba lucrurile şi ne vom schimba şi noi planurile. Noi sperăm să ne fie bine în continuare acolo şi să rămînem în acel loc, mai ales că ni l-am ales aşa cum am vrut. Oricum, important este să ne avem unul pe celălalt şi împreună putem realiza orice. Oriunde! În altă ordine de idei, eu niciodată nu spun "niciodată".  

 Un pas bun, faptul că îţi reuşeşte proiectul şcolii de dans. Ne dai, te rog, mai multe amănunte despre acest proiect?

Va fi, în principiu, o şcoală de balet pentru copii, dar nu vor lipsi nici orele pentru adulţi, deoarece sînt foarte mulţi cei care îşi doresc să urmeze aceste cursuri. Ca bază va fi dansul clasic, dar vor fi şi ore de dans modern, hip-hop şi dans de societate.

 Cum te-ai acomodat în America? Ce îţi place să faci acolo şi nu făceai în România?

M-am acomodat bine. A fost un pic mai greu pînă am reuşit să stăpînesc limba engleză. Ce învăţasem în România nu m-a ajutat prea mult, pentru că ei vorbesc foarte repede şi folosesc multe prescurtări. Acum, totul este perfect. Avem casa pe care ne-am visat-o, avem prieteni, avem un căţel minunat etc. Multe lucruri pe care le fac acolo şi nu le făceam aici se datorează împrejurărilor. Acolo îmi place să mă duc cu Gabi şi cu King la plimbări pe malul ocea­nului (aici nu avem ocean), acolo îmi place să fac grătare cu prietenii (aici făceam mai rar pentru că nu aveam timp). Acolo e mult mai multă linişte, nu este agitaţie, iar lumea nu e precipitată şi stresată ca în România. Este aproape tot timpul o atmosferă de vacanţă.  

 Cum decurge, altfel, viaţa ta în America? În afară de faptul că totul e ca în vacanţă... Liniştit.

Mă trezesc devreme şi, pînă se întoarce Gabi de la academie, îmi termin treburile "dimineţii". Avem un ritual în ceea ce priveşte "lunch-ul". Îl luăm împreună... acasă, la o terasă, la restaurant sau pe malul oceanului. În rest, mă ocup foarte mult de labradorul nostru, King, care are nevoie de multă atenţie, dragoste şi... plimbări. Mai fac cumpărături pentru casă, mai trebăluiesc, mă ocup şi de orele de balet (pe care, momentan, pînă la deschiderea şcolii mele de balet, le ţin în particular). Seara ieşim cu prietenii, mergem la filme etc. Şi sîntem foarte ocupaţi cu prietenii care vin din România şi stau la noi. Aşa că planurile fiecărei zile se pot schimba în funcţie de starea vremii, vizite, chef etc. 

 Tu şi soţul tău v-aţi gîndit cînd aţi vrea să faceţi şi un bebe?

Sîntem pe punctul de a trece la treabă şi sperăm să se întîmple cît mai curînd. Şi dacă se poate să fie băieţel... e perfect. Dacă nu, e perfect oricum. Pînă acum am amînat momentul pentru a putea pune la punct toate lucrurile pe care ni le doream (inclusiv green-card-ul meu), pentru ca atunci cînd apare micuţul (sau micuţa) să îi putem acorda toată atenţia şi timpul nostru. Iar acum sîntem pregătiţi... 

 Trăieşti "American dream"?

Este şi nu este vorba de "american dream". E adevarăt că posibilităţile de acolo sînt diferite, la fel cum este şi modul lor de viaţă. Dacă îţi propui ceva şi munceşti în acest sens, ai şanse mari de reuşită. Trebuie doar să fii perseverent şi lumea te va aprecia. Totuşi, acolo nu sînt cîinii cu ­covrigi în coadă, cum cred unii. Şi acolo e greu... doar că oamenii sînt apreciaţi la adevărata lor valoare, nu pentru banii pe care îi au sau pentru pile şi relaţii. Însă pot spune că trăiesc un "american dream" alături de soţul meu. El mă face fericită şi totul e un vis frumos care se desfăşoara în America... deşi putea fi oriunde.