Promisiunile de marţi, 13

Citeam, în această dimineaţă de marţi, aducătoare de ghinion, că o starletă autohtonă sătulă de cîte roluri de second hand cîte a primit aici, a emigrat, de ceva timp, în patria filmelor pe bandă rulantă. Palmaresul înregistrat acolo, cam tot ca p-aici, dar la altă scară, a pălit în faţa veştii că fată crescută pe malurile Dîmboviţei a ajuns prietenă la toartă cu ditamai vedeta de la Hollywood, femeie cu sute de ore de film pasibile oricînd de a lua un Oscar pentru interpretare.

Citeam, în această dimineaţă de marţi, aducătoare de ghinion, că o starletă autohtonă sătulă de cîte roluri de second hand cîte a primit aici, a emigrat, de ceva timp, în patria filmelor pe bandă rulantă. Palmaresul înregistrat acolo, cam tot ca p-aici, dar la altă scară, a pălit în faţa veştii că fată crescută pe malurile Dîmboviţei a ajuns prietenă la toartă cu ditamai vedeta de la Hollywood, femeie cu sute de ore de film pasibile oricînd de a lua un Oscar pentru interpretare. Fără a prezenta altceva decît un colaj modest de fotografii, în care starleta era "hăis” şi vedeta "cea”, dar niciodată în aceleaşi coordonate de spaţiu şi timp, publicaţia respectivă susţinea sus şi tare că ce cele două dive au ajuns confidente şi că şuşotesc cît e ziua de lungă sfătuindu-se "ca fetele”, accentuînd (de ce oare?) pe latura de prietenie sinceră între cele două.

Trecînd peste penibilul unei făcături de presă, exemplul prieteniei imposibile mi-a adus aminte de campania electorală în mijlocul căreia ne aflăm. Aceleaşi amiciţii împotriva naturii se nasc una după alta urmînd să facă prima pagină a doua zi, şi nu neapărat în ziarele de scandal. Oameni la nivelul cărora nu am mai ajuns de cînd au fost aleşi, cu patru ani în urmă şi pe care îi vedeam doar la televizor în postura de "Personalitatea anului” au coborît brusc printre noi dînd senzaţia că sîntem prieteni de cînd lumea. Zilele acestea sînt dispuşi să ne plăteasca curentul, să ne bată pe spate dar numai în faţa camerelor de luat vederi, să ne boteze fiii, să ne sponsorizeze fiicele, să ne salveze parcurile, să ne repare străzile, să ne zugrăvească şcolile, să ne desfunde haznalele, să ne facă pantofii, să ne inaugureze salile, să ne reducă impozitele, să ne parcheze maşinile, să ne cureţe trotuarele, să ne păzească nopţile, să ne ieftinească casele, să ne oficializeze minorităţile (gay), să ne doneze internet-urile, să ne umple piscinele, să ne dăruiasca prezervativele.

Şi toate acestea în numele unei prietenii de genul căreia tocmai am citit de dimineaţă. Cu diferenţa că "pentru toată viaţa” va dura încă doar cîteva zile, pînă la terminarea campaniei.

Citite şi auzite într-o zi de marţi, 13, promisiunile electorale au valoarea unor superstiţii de doi lei. Sînt ca pisica neagră, ca tramvaiul 26 cînd dă cu spatele, ca sutana care-ţi taie calea, motiv pentru primul şi poate ultimul gest cu adevărat bărbătesc din acea zi, ca drumul înapoi cînd ţi-ai uitat telefonul acasă, ca atunci cînd nici oglinda nu te mai suportă spărgîndu-se în zeci de cioburi, ca atunci cînd îţi sapi singur groapa.

De aceea, cine e isteţ, scuipă-n sîn şi trece mai departe ..Cine nu…cade singur în ea!

• material exclusiv online publicat la orele 18 fix