Mai greu decat sa pui mana pe public nu e decat un lucru: sa scapi de el.
LUCIAN MANDRUTA
De un anume fel de public, cu care un brand nu mai are nici un chef sa se asocieze. Caruia nu mai are chef sa-i vanda. Si pe care, in general, nu mai vrea sa-l mai vada in, pe langa, in apropiere de sau la vitrina in care e expusa marfa lui.
In genere, asta e problema companiilor cu ceva trecut - care apuca sa-si creasca si sa-si fidelizeze un public. Acesta isi urmeaza destinul biologic, combinat cu cel al asigurarilor sociale, adica imbatraneste si nu mai are bani. Cumparatorul adorat in tinerete, cand isi lua masina decapotabila cu motor puternic, e acum detestat de producatorii auto tocmai pentru ca ii forteaza sa produca masini inchise, cu geamuri fumurii si suspensii moi, sa nu deranjeze pietrele de la rinichi. A, si sa nu fie prea scumpe. Exact business-ul din care nu te poti imbogati.
Cel mai bun caz sunt producatorii de automobile americani, care in anii â90 au fost nevoiti chiar sa renunte la unele marci dupa ce publicul acestora s-a retras la garajul cu verdeata si ralanti etern, iar tinerii n-au mai cumparat marcile bunicilor. Luati Oldsmobile, marca General Motors, care a decedat chiar anul acesta, la destula vreme dupa sfarsitul tragic al cotei sale de piata.
E o problema care incepe sa apese si asupra producatorilor europeni. Marcile populare iubite de tineri in anii â70 si â80 devin brandurile premium in care se fataie batranii. Inca au bani, dar ce te faci cand ies la pensie - si cand producatorii vor descoperi ca parul grizonat nu mai e culoarea anului?
Citește pe Antena3.ro