Punctul pe G: Coţăiala porcină

Barbatii pot fi, deseori, porci. Stiam, dar sa definim pornirea.

Poveste. Bunaoara, pe cand imi plangeam amar de mila situatiei familiale, in sensul in care e greu cu copil mic, e greu sa te mai si distrezi, sa mai ai si intimitaturi cu barbatu’ si asa mai departe, ma destainui in putine cuvinte unei colege cu care nu-mi permit prea multe confidente. Deoarece timpul si contextele nu ne-au adus suficient de aproape si suficient de des incat sa ne cunoastem, de-acuma, desuurile. Insa, pasamite vaicarerile mele nunante au picat pe un teren sensibil la dansa. Sensibil si probabil recent zgandarit de ceva anume, astfel ca dama mi-a explicat ca situatia ei e inca una si mai delicata. Cu copil acasa – ceea ce stiam. Si singura.

P-asta n-o mai stiam. Singura deoa­rece a divortat. Numai pentru ca fostul ei consort, intr-un acces de plicti­seala combinat cu criza de la 40 de ani, s-a gandit ca n-ar fi rau sa por­neasca pe un drum comun si intim ala­turi de una dintre amicele bune ale sotiei. Cand sotia s-a dumi­rit pe unde-si leapada alesul bodo­roantele a decis, fireste, ca i-ar sade mai bine fara dumnealui pe lista de-ntretinere. In plus, copilului nu-i place sa pe­treaca timp la bunici, ci doar cu mami. Probabil, vazand ca tati lip­seste, s-a gandit ca e bine sa fie el me­reu prin preajma si sa suprave­gheze ca nu cumva sa dispara si mami. Misto, zic! Evident, grijile mele au palit precum paleste febra dac-o scarbesti cu paracetamol.

In acest context gasesc ca barbatul se tragea din porcine. Insa nu mai putin adevarat ar trebui sa fie ca si noua dumnealui partenera de asternut sa se fi tras tot de pe-acolo. Ma gandesc. Sau poate de pe la bovine. In orice caz, de undeva din zona. Caci bunul-simt mi se pare a arata ca, asa cum domnii nu iau masa cu slugile, asa nici porcii nu fac purici multi pe langa lebede.

Idei. De unde-am pornit in ideea mea habar nu mai am, s-a pierdut gandul undeva pe drum, printre grohaituri si mugete. Insa stiu bine unde voiam s-ajung. Respectiv la bietele progenituri pe care astfel de cretini le slobozesc pamantului si care n-au nici o vina ca-s condamnate la handicapuri emotionale grave. Si sunt. Si nu pricep nici daca ma stradui foarte tare sa pricep de ce anume nelinistitii astia nu pot pur si simplu sa faca diferenta intre cotaieli vesele in deplasare si familie. De chiar nu poti sa-ti stapanesti madularul, atunci du-te de-l baga si de-l scoate pe unde te mana dansul. Si, dupa ce il speli, adu-l frumusel acasa, ca nevasta si familia in­seamna, nu?, ceva mai mult decat o so­tie-scorbura si un copil-remorca. Ori, asa ar trebui.

Teoria e valabila si-n cazul doamnelor rele de musca ce simt nevoia sa-si scoata mimoza la plimbare. Bu­cu­ra-te, neiculita, ca esti admirata si dorita, fa-ti damblaua si vino cu­minte acasa la copil si la barbat, sa-ti duci traiul linistita, ca nu bastarcile-ti alina durerea, la o adica, si nu ele te mangaie pe crestet, la ceas tarziu de noapte, cand te doare inima de suparari.
Deci, oarba o fi dragostea, neastam­parat stromeleagu’ si zburdalnica gogoasa, da’ si prostia pute rau de tot, la o adica...