Cand el nu-i instalator, iar ea nu canta...

Cand el nu-i instalator, iar ea nu canta...

Barbatii au impresia atunci cand isi incep viata alaturi de-o femeie ca ea are "niste obligatii". Pai ce, dumneaei, doamna, are impresia ca bucataria din casa noua e pusa doar ca decor? Crede dansa cumva ca din economie nu scrie pe usa bucatariei "restaurant", dar ca ea, de fapt, functioneaza in acest regim, si barbatul, cand a luat-o de la parinti, le-a promis acestora ca are ascunsa-n debara o armata de bucatari care vor face treaba fiicei lor, in vreme ce ea isi va vedea linistita de cariera?! Apoi daca-i asa inseamna ca doamna n-are habar pe ce lume traieste si trebuie zgaltaita putin.

SEISME. In fine, zgaltaiala o stim cu toti. De la mici vijelii conjungale se-ajunge repede la furtuni in dormitor si de-aici nu mai e decat un pas pana la uragane in casnicie. Respectiv cand asteptarile unuia incep sa nu mai aiba nici macar o vaga legatura cu disponibilitatile la sacrificiu si compromis ale celuilalt.

MOTO. Si-acum imi aduc aminte de-un banc pe care - pentru ca inca ma aflu la varsta la care imi mai setez principii si valori - am de gand sa-l tranform in motoul-contract prenuptial al casniciei mele. Bancul zice cam asa: intr-o zi, nevasta se plange sotului ca usa de la dulap nu se mai inchide. Barbatul ii replica in sictir ca pe dumnealui nu l-a luat tamplar si nici intre timp n-a devenit. In alta zi, nevasta "incompetenta" se plange ca intrerupatorul de la sufragerie s-a stricat. Sotul ii aminteste pe acelasi ton sarcastic ca dansul nu-i nici electrician. Ma rog, se pare ca nevasta nu pricepe, si in alta zi ii recomanda sotului sa repare robinetul de apa calda - desigur, sotul nu e nici instalator. Si tocmai cand barbatul se-ntoarce acasa multumit de lectiile consecutive aplicate nevestei gaseste toate cele trei obiecte la standarde de functionare. Mirat - stia ca nici pe ea n-a luat-o tamplareasa, electriciana ori instalatoare - cere detalii. Ingenua, sotia ii povesteste despre amabilul vecin care s-a ocupat de tot. Si nu, nici n-a vrut bani. Ba chiar i-a dat de ales intre doua metode alternative de rasplata: sex sau cantat. Si cum sotul stie bine ca pe dumneaei n-a luat-o cantareata de la mama de-acasa... Dar, nu-i asa, noroc ca acum totul e-n ordine!

ANUSKA

E sau nu e Autobiografia unui domn necajit si ranit in scheletul dumnealui spiritual anunta brutal ca dragostea dureaza trei ani. Nu l-am crezut. Totusi, am inceput sa-i urmaresc dezvaluirile. Daca vreti, dintr-o dorinta egoista de-a descoperi acolo cat de rau le poate merge unora, pentru ca la fiecare cruzime relatata eu sa ma pot bucura meschin ca pe mine, na!, nu m-a lovit. Sau poate n-a fost chiar asa. Poate ca o faramita din constiinta mea de sine si din bunul meu simt sesizau ca ceva nu e-n regula in desfasuratorul zilnic al propriei mele vieti personale - numai ca nu consimteam cu nici un chip sa dau voie micilor demoni sa declare deschis dansul lor murdar pe ranile mele deschise. Si-atunci asa, ca-ntr-o zvacnire vitejeasca a ratiunii, mi-am zis ca voi rasfoi amuzata cartulia-avertisment. Ca voi rade copios de tot necazul curajosului erou care scrie despre cum poate deveni omul caine, suferind de amor ranit, ne-mpartasit, negasit sau, culmea!, gasit si prafuit. Si la sfarsit voi zvarli cartea in poala altuia, care - voi zice eu cu glas condenscendent - sigur are mai multa nevoie de ea. Si nu, nu e nevoie ca X-ulescu sa se oboseasca a mi-o returna, caci cu siguranta imi va fi de prisos. Cand, de fapt si de drept, speram frenetic sa gasesc in carte nu doar confirmarea temerilor, a justetei si a firescului indoielilor mele, cat mai ales solutia - fara efecte secundare precum sinuciderea, depresia, anorexia sau bulimia - care sa ma determine sa pricep daca merg in directia buna sau daca m-am ratacit de vreme buna si-ar trebui s-o iau repejor la sanatoasa, lasandu-i colegului de echipa doar un onorabil loc in amintire. Ei bine, iata lectura deschisa. Iata-ma deci infulecand paginile si marturisirile eroului. Iata-ma aprobandu-l amar prin inclinari ale testei concomitent cu frecari pline de subinteles ale barbiei. Si tocmai cand imi confirmam niste chestiuni - care acum nu mi se mai par, brusc, asa vitale - indoindu-ma totusi ca-i chiar de tot si iremediabil "asa" - constat ca in sfarsit zambesc. Nu ironic. Nu trist. Nu fortat. Nu complezent. Nu prefacut. Nu, dragostea nu dureaza trei ani. Nici unu, nici doi. Nici toata viata. Sau, depinde...