Viata amoroasa fericita dupa ex. Sau potopul...
Viata amoroasa fericita dupa ex. Sau potopul... Femeia se confrunta cu o mare problema de vocabular, conceptie si atitudine (pe langa alte chestiuni de ordin culinar, ca ceapa prajita, sau de ordin igienic, precum spalatul closetului, ori de ordin organizatoric, cum ar fi stransul sosetelor de sub pat, ori chiar de fond, de pilda, activitatile sexuale obligatorii, prevazute contractual), si anume "comparatia".
ANUSKA
|
EVLAVIOASA SAMANTA
Eram trista. Si m-am gandit ca de la tv o sa-mi treaca. In disperare de cauza, storc CD-urile cu Iglesias (muzica pentru momentele in care parca nu te mai simti bine cu venele tale). Apoi ma uit in jurul meu si incerc sa evaluez situatia. Nu pot, pentru ca-i bezna. Si, daca Iglesias a tacut, trebuie sa vorbesc de una singura. Asta daca nu vreau sa ma vanzolesc prin bucatarie, unde mama sigur se va oferi sa-mi tina companie si predici despre plata facturii la gaze, strecurand si eternul repros familiar: "Daâ mai lasa si tu muzica si mai pune mana pe mop!". Nu, multumesc. Ma-nteleg mai bine cu Iglesias. Care, daca nu canta, tace. Mama nu canta. Si nici nu tace. Deci ramane sa vorbesc cu mine insami (asta daca nu vreau sa sun un prieten. Si nu, nu vreau, ca poate se-apuca sa-mi turuie despre viata lui stralucita si n-am vrea sa ne spanzuram in casa la mama). Asa ca deschid televizorul. Sa aud voci. Un fel de party la mine-n camera, unde toti se cunosc intre ei, iar eu am privilegiul micului voyeurist ascuns dupa perdea, de unde vede si aude tot. Si uite-asa speram intr-o seara tarzie sa ma mai distrez un pic. Cand colo, hop si Iri. Ma felicit ca am deschis tv-ul. Imi vine sa ma pup. Pur reflex maimutoid, nu de bucurie. Iri pupa si el ceva. Tzu! Nu pe Moni, sac! Pupa icoane, precum si geamul care protejeaza degetul Sfantului Ignatie. Da, era cuvios! Si plin de evlavie! M-a dezamagit insa ca n-am vazut-o pe Moni. Poate era acasa, in pat, ca se simtea rau. Nu stiu, ca n-am prins de la-nceput. Io am deschis tv-ul fix la momentul sfintelor pupaciuni. Si am incercat sa-mi inchipui de ce ar vrea un om sa fie filmat cand isi sterge o lacrima in biserica. Dar, fireste, rolul meu nu e sa inteleg, ci sa ma distrez. Ceea ce am si facut, cand l-am vazut pe Iri colindand curtea bisericii alaturi de o maicuta care ii prezenta florile, ce-i drept, frumoase. Si Iri a cerut seminte. De flori. Si maicuta i le-a dat. Dar inainte l-a intrebat daca locuieste la curte, ca florile alea sunt de gradina, nu de ghiveci. Si atat! O fi invatat Iri lectia smereniei? Poate ne spune in episodul urmator... |