Razi si votezi

In afara de o inmormantare in Oltenia, nu stiu un lucru cu mai putin umor decat ad-urile noastre politice.

Cu toate ca evidentele sugereaza contrariul, guvernarea pare o chestiune atat de serioasa, incat nu se poate vorbi despre ea decat cu majuscule. Si cu viori pe coloana sonora. Poate si de aceea audienta lui Ciao, Darwin! se apropie periculos de procentajul celor care se duc la vot... Sunt ganduri care nu vin spontan - cel putin nu in cazul autorului acestor randuri. Le genereaza mai ales comparatia - in cazul de fata cu ultima conventie a republicanilor din Statele Unite. Unde nu neaparat discursurile au facut spectacolul, ci multimea obiectelor folosite in campania below-the-line pentru echipa Bush. Cel mai puternic mesaj a fost pozitionat la nivelul solului. E vorba de o pereche de papuci de plaja - pe cel din stanga statea scris: John Kerry. Pentru razboiul din Irak (si alte cateva mesaje electorale ale acestuia), iar pe papucul drept erau aceleasi mesaje, insa cu titlul Impotriva. Modelul se numea John Kerry Flip-Flops, o aluzie la pozitiile fluctuante ale acestuia in timpul campaniei electorale. Tot in aceeasi perioada, media a fost inundata de reclame la ketchup-ul W (de la George W. Bush), cu sloganul "Tu nu-i sprijini pe democrati. De ce ar face-o ketchup-ul tau?". Se stie, John Kerry e casatorit cu Teresa Heinz, mostenitoarea imperiului Heinz, care produce intre altele si celebrul Heinz 57, un ketchup cu 57 de ierburi in componenta, lucru care ii da o aroma speciala (il gasiti si in supermarketurile noastre). De aceasta marca s-a legat si un alt slogan: John Kerry. 57 de tipuri de gafe. Perdant. Mai jos, spre linia curelei, se inscriu insignele cu elefantul calare pe magarus, dar nu cu intentia de a face un drum cu el undeva. Elefantul si magarul sunt simboluri ale republicanilor, respectiv democratilor. O executie publicitara care ne arata ca ai putea, la o adica, sa vinzi coniac Unirea si-n America.

Sigur, primul furnizor de umor in ad-urile americane e chiar presedintele in exercitiu, caruia i s-au dedicat volume cu colectiile gafelor sale. Totusi, luna aceasta democratii s-au retinut si n-au folosit la televizor vorbele acelea ale lui Bush: "Dusmanii nostri se gandesc mereu cum sa distruga America. Si noi la fel". Apropo, nimeni din public n-a ras la gafa asta, poate si pentru ca a fost facuta in fata unei audiente preponderent militare. Si nu exista nici un ordin in acest sens!

Ezitand intre prea multe promisiuni pe metrul patrat de afis si nici una, campania noastra de la locale a fost, fata de cea americana, inca un semn ca politicienii (cu unele notabile exceptii la playeri din opozitie) n-au inca incredere in advertiseri. Rezultatele au fost mesaje triste, bune pentru alegatorul mediu, adica pentru nimeni in special. Pariul cu toamna, as spune, e ca vor castiga cei care nu se vor mai lua asa de tare in serios. N-ati vazut de vanzare muzica de opera la tarabe, nu?