Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Right to Die ("Dreptul de a muri") - Un reportaj dramatic si controversat, ce face publice ultimele clipe din viata unei persoane in suferinta, ce este supusa procedurilor unei sinucideri asistate.
Craig Ewert, un profesor universitar britanic, in varsta de 59 de ani a decis sa primeasca un tratament letal pentru a-si intrerupe suferinta.
El a fost diagnosticat, cu cinci luni inainte de a muri, cu sindrom de neuron central, o afectiune care genereaza diferite forme de paralizie, in diferite stadii, hemiplegii, paraplegii sau chiar paralizie completa. Starea sa de sanatate s-a deteriorat rapid, si a fost nevoit sa solicite asistenta mecanica pentru respiratie, iar boala a generat si disparitia reflexului de deglutitie.
Sotia sa, Mary Ewert a expus, intr-un interviu acordat Daily Mail, motivele pentru care au dorit sa impartaseasca intregii lumi momentele despartirii lor si cauzele care au generat decizia luata.
"Traia cel mai crunt cosmar. In copilarie, in urma unei forme de poliomielita, a fost paralizat vreme de cateva saptamani. Mama sa il purta peste tot. Teama de a fi paralizat nu l-a parasit de atunci. Se temea de asemenea de sufocare. Din cauza bolii era nevoit sa-si infrunte cele mai mari spaime ale sale".
"De-a lungul anilor intre noi au existat si discutii despre moarte, am fost intodeauna extrem de apropiati si de deschisi in relatia noastra".
"Nu m-a surprins atunci cand a inceput sa se gandeasca la sinucidere. L-am sustinut, mai ales atunci cand niciun doctor nu a putut sa ofere, ca urmare a evolutie a bolii, perspectiva unei morti naturale putin dureroase. Era constient de faptul boala va avea ca efect un declin fizic, incet si traumatizant".
"Marea mea teama era ca il voi vedea suferind fara nicio posibilitate sa il ajut. M-as fi simtit ca si cum l-as fi torturat eu."
Pentru asistenta actului de suicid, Ewert a decis sa foloseasca serviciile Dignitas, o clinica al carei statut este legal in Elvetia. Costul procedurilor a fost de 3000 de lire sterline.
In reportaj Ewert vorbeste cu luciditate despre motivele care au stat la baza deciziei sale si-si descrie corpul ca un "mormant viu".
"Dacă îmi îndeplinesc planul, voi muri, aşa cum şi trebuie la un moment dat. Dacă nu fac asta, opţiunea este de a suferi şi de a-mi face şi familia să sufere, pentru ca apoi să mor oricum. Într-un fel asta e mai stresant şi mai dureros aşa", a spus Ewart, înainte de a muri.
"Filmul este un tribut adus sotului meu. Nu am absolut niciun regret ca am lasat camerele sa functioneze in momentul in care sotul meu a murit. A fost o decizie luata de comun acord"."Singurul moment in care am cerut sa se opreasca filmarea a fost la 30 de minute dupa moartea lui Craig. Voiam sa plang si simteam nevoia sa fiu singura", declara Mary Ewert pentru Daily Mail.
"Ceea ce si-a dorit Craig a fost ca documentarul sa ii faca pe oameni sa se gandeasca si sa vorbeasca despre moarte. El a vrut sa transmita acest mesaj - "Priviti asa arata moartea. Nu e nimic infricosator". Craig credea ca onestitatea trebuie sa fie prezenta in orice lucru pe care il faci. Am dorit sa aratam cu onestitate ceea ce este moartea si speram sa fi indepartat in acest mod temerea multora in ceea ce o priveste".
"Amandoi eram convinsi de faptul ca a viziona moartea cuiva la televizor este un lucru ce va naste controverse, dar acest lucru se va petrece doar fiindca acesta este un subiect care nu admite abordari, o tema tabu.
Acesta era modul de trai al lui Craig, Ma intristez atunci cand vad filmul dar, in mod ciudat, nu-mi vine sa plang."
"Plang atunci cand vad imaginile noastre intr-un parc. Am fost atat de fericiti si am avut atatea planuri pe care le-am realizat. Nu plang fiindca Craig a ales sa moara asa cum si-a dorit, dar ma intristez atunci cand vad ca boala a distrus tot ceea ce era frumos intre noi."
In media britanica programarea reportajului a fost considerata periculoasa si groteasca starnind temeri ca va submina dreptul oamenilor la viata si va duce la glorificarea actului de sinucidere.
Regizorul canadian John Zaritsky, castigator al premiului Oscar, a fost cel care cu acceptul familiei Ewert si al Dignitas a filmat tot ceea ce s-a intamplat in 26 septembrie 2006.
Ajutat de asistentul Dignitas, Arthur Bernhard, Ewert este infatisat utilizandu-si dintii pentru a activa cronometrul care va intrerupe in 45 de minute functionarea echipamentul de sustinere artificiala a vietii.
Cu cateva minute inaintea mortii sale, sotia sa, Mary, il intreaba: "Pot sa te sarut?". Adauga: "Te iubesc foarte mult dragul meu. Sa ai o calatorie lina si ne vom revedea".
Inainte e a ii fi oferita doza letala de barbituce, pacientul este avertizat: "Domnule Ewert daca veti inghiti acest lichid veti muri".
Avand ca fundal sonor Simfonia a IX-a de Beethoven, reprezentantul Dignitas il ajuta sa inghita continutul letal, dizolvat in suc de mere, "Va doresc o calatorie placuta". Cateva minute mai tarziu isi pierde constienta. Se aude un semnal sonor care avertizeaza ca aparatul de respiratie artificiala a fost deconectat.
Reprezentantul Dignitas ii verifica pulsul si declara decesul.
