Relaţii interetnice

Era în primăvara anului de graţie 1991. Aveam 16 ani şi mă pregăteam asiduu să ies pentru prima oară din ţară. Cum în acel timp toată lumea era cuprinsă de militantism politic, nici eu nu făceam excepţie. Mă "încadrasem" în conducerea organizaţiei de tineret a unei asociaţii civice "profund anticomunistă" şi activam nevoie mare. Primisem o invitaţie la Budapesta, de la nişte omologi maghiari.

Voiam să fac o "afacere" şi să cumpăr ceva mai ieftin decât de pe piaţa neagră oarece forinţi. Îi promisesem mamei mele o râşniţă electrică de cafea, cum nu se găsea în România, deci aveam de făcut cheltuieli.

PENTRU UN PUMN DE FORINŢI
Tot cu varii prilejuri politice o cunoscusem pe Zsuza (o prescurtare de la numele clasic unguresc Zsuzsana), o tipă ceva mai mare decât mine, era studentă, care milita de zor într-o organizaţie a tinerilor maghiari, pendinte de UDMR. Avea cam un chintal, dar nu era o grăsime puhavă. În prezenţa ei mă simţeam ca într-o carmangerie. Mi s-a părut că ea poate să mă ajute să fac rost de forinţi la un curs mai bun cu 50 de bani.

Am invitat-o în oraş, la un "privatizat" - erau rari atunci - pe fosta Stradă Galaţi, pe linia tramvaiului 5. Pe atunci apăruse o licoare cu gust de apă de gură, la "sticlă de plastic", Baratz Palinka. Costa 30 de lei suta de mililitri, destul de mult. Până să ajungem la "cestiune", Zsuzsa a comandat două sute de palincă d-aia. Nici n-am apucat să-mi înmoi bine buzele în pahar, că ea dovedise suta ei şi a comandat alta.

S-a întâmplat tot aşa de vreo patru ori la rând. Bugetul meu de protocol se subţia considerabil, aşa că am atacat direct. Ea s-a făcut că plouă şi a ţinut-o pe politică ungurească: "No, numa Fidesz îs buni, că-s tineri. MSzP îs comunişti, MDF îs ramoliţi, Tomaş draghe". Până la urmă, după ce a stins cu vreo două beri tăria, a zis că are nişte forinţi, dar tocmai la sediul organizaţiei ei, situat undeva la şosea, mai sus de Piaţa Victoriei.

Metroul nu mai circula, bani de taxi n-aveam (îmi rămăseseră în buzunar doar cei pe care voiam să-i schimb), aşa că i-am propus să ne plimbăm romantic până la mult-dorita valută. Am plecat agale, clămpănind inocent despre politică, palincă şi frumuseţile Budapestei, prin care ea mai trecuse de câteva ori. Am ajuns în dreptul Parcului Icoanei.

VIOL?
Ea a insistat să intrăm în parc, unde nu era nici ţipenie. Am ajuns în dreptul unei bănci uşor distruse, lângă o budă publică, actualmente demolată. Mi-a spus: "No, dragul mieu, ghere ide aici la banche, să fumem o ţigare". Ca să fac impresie, eu, pe atunci fumător de Carpaţi, îmi luasem de acasă pachetul de Kent cu castel, din care trăgeam numai la ocazii speciale. I-am întins mărinimos o ţigară, i-am oferit şi foc.

Ea a absorbit, cu un aer meditativ, câteva fumuri. Discuţia se blocase. Am încercat să zic ceva despre trupa Metallica. Ea m-a privit fix, a răcnit "Olgoş" (un fel de "Tacă-ţi gura!" unguresc), m-a luat de guler şi m-a răsturnat peste bancă, pe un pământ umed aflat la subsolul unui boschet. Fără să-mi dau prea bine seama ce se întâmplă, am fost descheiat rapid la nădragi, chiloţii au ajuns peste genunchi şi eu eram între şuncile domnişoarei. Culmea, intrasem în erecţie.

Ea şedea deasupra şi gângurea-grohăia: "Fute-me, Tomaş, fute-me, puiule!". Puiul, adică eu, nu prea avea nimic de făcut, fiindcă Zsuzsa, încălecată, se servea singură. Aveam o senzaţie combinată, de frică şi plăcere în acelaşi timp. Când s-a terminat primul act, la ţigara de după, am putut să văd că pe lângă parc circulau frecvent foste Dacii ale Miliţiei, inscripţionate cu "Poliţia" prin revopsirea primelor două litere.

Mă bătea gândul să plec, dar nu am făcut-o. I-am propus Zsuzsei doar să ne mutăm într-un boschet mai izolat, unde riscul să dea cineva peste noi era ceva mai mic. Până spre dimineaţă am mai făcut amor de încă trei ori, mult şi variat, unguroaica dovedind agilitate în ciuda dimensiunilor. Pe la vreo patru şi jumătate de dimineaţă, îngrozitor de obosit, am scos totuşi ceva bani din cei puşi deoparte şi am suit-o pe Zsuzsa într-un taxi. A rămas să ne vedem zilele viitoare, să perfectăm afacerea.

SUSPECTAT DE ALCOOLISM
Ajuns acasă, mama mi-a făcut un scandal monstru. Fiindcă aveam noroi pe spate, a crezut că mă îmbătasem criţă şi campasem peste noapte într-un şanţ. Nu am contrazis-o şi până în ziua de azi crede că am avut un acces de dipsomanie juvenilă. Zilele următoare nu am mai sunat-o pe Zsuzsa. Se apropia plecarea, când mi-am luat inima-n dinţi să o caut am aflat că plecase intempestiv în Harghita natală, pe motiv de bunică bolnavă.

Până la urmă am cumpărat forinţii cu emoţii, la uşa autocarului, de la nişte ţigani din Vama Nădlac. Am reuşit să achiziţionez râşniţa-minune, ba chiar, la întoarcerea în ţară, din free-shop, nişte cartuşe de "ţigări fine" ieftine, cu care am făcut impresie la organizaţia de tineret civico-politică. Pe Zsuzsa am revăzut-o întâmplător abia în 2002, pe o terasă. Între timp făcuse un copil din flori, fusese măritată cu un neamţ şi locuise câţiva ani la Köln.

Se întorsese în ţară după divorţ şi căuta de lucru pe la ziarele de limbă maghiară care apar în România.