10:38 • Summitul NATO de la Bucureşti va fi unul istoric, prin amploarea sa, însă temele pe care trebuie să le abordeze, mai ales în contextul disensiunilor din Alianţă şi al relaţiilor cu Rusia, îl fac unul dintre cele mai dificile, comentează, uneori cu accente ironice, arată rian.ru.
Summitul NATO de la Bucureşti va fi unul istoric, prin amploarea sa, însă temele pe care trebuie să le abordeze, mai ales în contextul disensiunilor din Alianţă şi al relaţiilor cu Rusia, îl fac unul dintre cele mai dificile, comentează, uneori cu accente ironice, arată rian.ru.FĂRĂ MEMBRI NOI. Miniştrii de externe ai statelor membre NATO au decis la reuniunea de lucru de la Bruxelles să nu includă deocamdată Georgia şi Ucraina în Planul de Acţiuni pentru aderarea la NATO, scrie analistul politic al agenţiei ruse de ştiri RIA Novosti, Andrei Fedeaşin, într-o analiză publicată vineri. Planul de Acţiuni este un gen de "hartă rutieră" a NATO, pe care, dacă o urmează respectând toate indicatoarele şi semnele, potenţialii candidaţi ar trebui, în principiu, să ajungă într-un final direct la porţile cartierului general al Alianţei de la Bruxelles. Dar Ucraina şi Georgia nu sunt încă ameninţate cu aşa ceva. Aceasta este decizia reuniunii NATO din 6 martie, la care s-au discutat pregătirile pentru apropiatul summit din 2-4 aprilie de la Bucureşti. Trebuie să precizăm din start - comentează RIA Novosti - că NATO nu a renunţat în niciun caz la atragerea Kievului lui Iuşcenko şi Tbilisiului lui Saakaşvili în Alianţă. Este mai degrabă o amânare. În practică, acest lucru va însemna că cele două ţări nu vor fi lăsate să se apropie de NATO încă cel puţin un an, în plus, nu vor deveni membre ale blocului încă cel puţin patru ani. Aritmetica e simplă: pentru îndeplinirea prevederilor din Plan e nevoie de obicei de un an sau chiar doi, plus vreo doi ani cât mai durează de la primirea de către candidaţi a invitaţiei oficiale pentru aderare, invitaţie care se face de obicei la summiturile anuale. Există câteva cauze ale deciziei de joi de la Bruxelles, mai scrie agenţia rusă de ştiri. Deşi aderareaUcrainei şi Georgiei este susţinută şi promovată de SUA, totuşi, veterani ai NATO ca Franţa şi Germania recomandă cu insistenţă amânarea acestei decizii, pentru ca, citând unul dintre diplomaţii germani, "să nu fie antagonizate şi mai mult relaţiile cu Rusia", deja deteriorate semnificativ prin "precedentul Kosovo", prin certurile în jurul noilor sisteme de apărare antirachetă din Cehia şi Polonia şi prin divergenţele în problemele controlului asupra armamentul convenţional în Europa. Diplomaţii europeni din "vechiul NATO" nici nu ascund părerea că a ostiliza şi mai mult Rusia pentru a face o favoare Kievului şi autorităţilor de la Tbilisi este o mare greşeală. Mai ales în momentul în care în Rusia vine la putere noul preşedinte Dmitri Medvedev: din motive interne, acesta este considerat în Europa un "prooccidental", spre deosebire de Putin. Motiv pentru care se crede că nu trebuie dat cu piciorul unei ocazii atât de bune de a "reanima" relaţiile cu Moscova, care în ultimii patru ani s-au înrăutaţit considerabil, arată analistul de la RIA Novosti. Indiscutabil, practic, toate aceste raţionamente sunt valabile. E adevărat că mai există un motiv care acum cântăreşte mai mult decât toate celelalte. Acesta este summitul propriu-zis al NATO care va avea loc în aprilie la Bucureşti. Aliaţii vin către el cu o asemenea încărcătură de contradicţii, încât pur şi simplu nu mai vor să ticsească agenda şi cu "mărunţişul georgiano-ucrainean", scrie Andrei Fedeaşin.
SUCCES OBLIGATORIU. Problema este că summitul trebuie să devină un succes în mod obligatoriu. Pentru că este planificat să fie cel mai amplu din istoria blocului. Pe lângă faptul că la eveniment vor participa toţi cei 26 de şefi de stat şi de guvern din Alianţă, sunt invitate să participe şi toate statele nemembre NATO ale coaliţiei antiteroriste din Afganistan, donatorii financiari internaţionali cum ar fi Tokyo, conducerea ONU şi UE. La Bucureşti este aşteptat şi aproape ex-preşedintele rus Putin, subliniindu-se în acelaşi timp că aceasta va fi de fapt prima participare reală a Rusiei la summiturile oficiale ale NATO. Pe agenda discuţiilor figurează două chestiuni – situaţia din Afganistan şi întărirea contingentului NATO prin extinderea Alianţei cu noi membri din Balcani ai blocului – Macedonia, Albania şi Croaţia. Tocmai aici apar şi problemele. La marea petrecere de la Bucureşti poate sparge multe blide Germania. SUA şi Marea Britanie nu pot convinge Berlinul să-şi trimită trupele federale - care îşi îndeplinesc mandatul în nordul liniştit al Afganistanului - în sudul ţării, unde se desfăşoară adevăratul război. Deocamdată cancelarul Angela Merkel se scuză prin faptul că armata germană "nu poate plimba de colo-colo între diferitele regiuni ale Afganistanului". Frau Cancelar nu pare să fie sinceră însă, deoarece nimeni nu-i propune Bundeswehr-ului "să se plimbe de colo-colo". NATO (Washingtonul) îi cere pur şi simplu să trimită în sud batalioane suplimentare. Dar cum poate face asta Germania, dacă acasă 86 la sută dintre nemţi, potrivit ultimilor sondaje, se pronunţă împotriva oricărei participări a soldaţilor germani la acţiuni militare? Berlinul este presat în mod special de Washington. Şi încă cum! Înainte, SUA de obicei începea să-şi prelucreze intens aliaţii care stăteau pe gânduri cu vreo două-trei luni înaintea marilor întâlniri ale NATO. Acum însă nemţii au început să fie "şlefuiţi cu şmirghel" cu nouă luni înainte de Bucureşti, când secretarul apărării, Robert Gates, a trimis o scrisoare deschisă la Berlin. În scrisoare el declara direct că nu e frumos din partea nemţilor să stea pitiţi prin cazărmi, când în sudul Afganistanului mor americanii şi britanicii, scrie analistul de la RIA Novosti. Şi nici extinderea balcanică a NATO nu pare să meargă fără probleme. Ba chiar cu probleme mari, arată în continuare comentatorul. Aici ameninţă să strice tot peisajul grecii, care au ridicat o problemă ce stârneşte râsul tuturor, cu excepţia veritabililor patrioţi ai Eladei. Grecii refuză categoric să aprobe intrarea în NATO a Republicii Macedonia, atât timp cât ea nu-şi va schimba denumirea. Macedonia, insistă ei, este o parte a Greciei de Nord şi patria lui Alexandru cel Mare şi nimănui nu-i va fi permis să răpească Atenei acest nume slăvit! Nici la ultima reuniune din martie, de la Bruxelles, grecii înfierbântaţi nu au putut fi convinşi, deşi li s-a reamintit că aderarea Macedoniei este o chestiune de importanţă strategică pentru NATO, că după declararea independenţei Kosovo această aderare ar urma să fortifice prezenţa blocului în Balcani, pentru a sigura acolo stabilitatea. Grecii au fost de neclintit. Aşadar, oriunde ai privi, summitul NATO de la Bucureşti va fi - chiar dacă istoric, cel mai amplu, cel mai de proporţii - şi cel mai dificil, conchide comentatorul agenţiei ruse de ştiri RIA Novosti.