Sarutari de maini - Ritualuri ale curtarii, lipsite de valoare

Doamnelor si domnisoarelor, v-aduceti cumva aminte cand un mascul paros si feroce v-a sarutat elegant "manusitili"?! Daca da, vorba reporterului tv profesionist, spuneti-ne ce-ati simtit…

Ei, hai acum, nu va suparati asa tare. Trageti puternic aer in piept, aer proaspat contaminat cu gaze de esapament "smenare" de la autovehiculele la fel de sucare in care se plimba… ghici cine? Simpaticele exemplare detinatoare de volan, bronzate vara pe cotul mainii stangi si cu grave probleme de vedere si auz. Nu genetice, slava Domnului. Asta-ar insemna ca toata productia viitoare de populatie s-ar naste usor alterata. Nu, motivul e altul.
Ochii, bietii, iubitori cinstiti de lumina naturala, si-au dereglat functiile din cauza de ochelari de soare, alta productie fascinanta de natura a evidentia gratioasa atitudine "adevarat" macho a posesorului. Iar auzul s-a dus si el pe copca. Pe buna dreptate, zic. Decat s-auda el, soferul dibaci, claxoanele din jur care urla ca o muierusca apucata de chinurile facerii, mai bine rupe boxele cu ritmuri maneliste, atat de asortate cu superbele bijuterii pe patru roti. Nu-i asa?! Si, in tot vacarmul asta "de imagine", ne-ntrebam, triste ca floare-soarelui cand stapanul merge la culcare, cine sa mai aiba timp de sarutat de maini?…

INLOCUITOR. Cine sau ce nu-si gaseste-n ziua de azi inlocuitor nu merita sa traiasca. Deci iese iremediabil de pe piata. Nu se mai poate cu originale. Nu mai vrem originale. Sa moara tot ce e deosebit. Vrem doar copii. Asa ca si sarutatul cuviincios de maini si-a gasit un vajnic inlocuitor printre bunele maniere. Care si ele, la randul lor, si-au gasit un inlocuitor. Proastele maniere. Aici se-nscrie pupatul libidinos pe gura, de la prima-ntalnire. Cu mesajul: "Draguta, ori relationam, ori nu, ca io n-am timp de povesti cu zane.
N-ai chef, te pup de la distanta, alta la rand, fara ifose si fitosenii". Evident, o palma gratioasa peste fund este si ea cu mult mai graitoare decat "fumatul" si obositul si depasitul sarutat de maini. Ba chiar graieste mai mult si decat o pereche de buze libidinoase stampilate la tinta. Adica, pen’ ce sa mai pierdem timpu’ cu detalii, cum ar fi vechiul ritual de curtare a femelei? Traim in epoca luminii si ne miscam cu viteza supersonica. Oricum, pana la urma, sa fim seriosi, chiar credeti ca mainile, doamnelor, chiar mainile, mai au vreo sansa in fata fundului si-a artileriei de-naintare?!

HARTUIRE. Uite, de exemplu, americancele s-au conformat. Sa te fereasca sfantu’ s-apuci gratioasele degete durdulii ale occidentalei iesite de la fast-food, intr-un avant de sarutare. Cu respect, te-alegi cu proces de hartuire sexuala. Astea au fost mai destepte. Cand s-au prins ele ca masculii s-au, pardon, nesimtit, ce si-au zis? Pai, decat sa ne facem de ras, mai bine stabilim noi reguli. Si daca-ndrazneste unu’ sa se-apropie, pac, il dam in judecata. Uite-asa! Sa vada ca nu-i de joaca. Ori pupi mana, ca o regula, ori ne mai lasi cu dragalaseniile ieftine si marci banu’ la bancomat.

INCURABILII. Cu toate eforturile conjugate ale televizorului, ale golanilor de la coltul strazii si ale nepoatelor cu buricu’ la vedere si ale nepotilor cu par abia mijind pe piept, nimeni si nimic nu-l poate convinge pe tataie sa nu mai mangaie cu buzele-i flasci, tremurande si pline de respect aristocratic, orice dama care miroase bine. Fie ca e nevestica obisnuita cu tratamentul care-a cucerit-o odinioara, fie ca e simpatica "cititoare" de contoar care se osteneste luna de luna sa-i calce pragul si sa-i inveseleasca batranetile. Demodat sau nu, tataie e incurabil!

POFTA-N CUI. Iar noua, doamnelor si domnisoarelor carora vi s-a facut lehamite de atitudinile cartieriste si mai ales santieriste, nu putem decat sa va uram (sa ne uram, de fapt, ca doar ne balanganim intr-aceeasi barca, in aceleasi ape tulburi ale imperecherii intre sexe)… sa ne mai punem pofta-n cui!

SEXISME - Anuska

Sa ne pupam ca-n filme Cand eram io mica, am aflat de la colegele de prin clasa a VI-a ca tre sa am un oracol. Asta era un dictando care se distribuia pe la fete si baieti. De la fete urma sa afli care-i mersu’ pietei in materie de "masculi" de 13-14 ani, disponibili sa se pupe cu tine in curtea scolii. Vezi Doamne (si-aici chicotesc rusinata-n barba), sa te initieze in arta "vrajelii". In dictionarul argoului scolaresc, termenul de "vrajeala" desemneaza bazele relatiei dintre un baiat si o fata, in pragul pubertatii. Cu el se-nrudeste o larga familie lexicala. De exemplu, "a fi pe vrajeala cu". Adica a deveni, oficial, partenera de experimentat sarutul frantuzesc a unuia dintre cei mai ravniti puberi cu vocea pitigaiata. Pe vremea mea (de cand imi doream sa ma pot folosi de "autoritatea" depasirii pragului pubertatii si-al trecerii in randul, mult mai onorabil, al adultilor), o trebsoara ceva mai intima erau biletelele. Pe ele se mazgalea, in timpul orelor plictisitoare de dirigentie, biologie sau de atelier, un mesaj de dragoste (cat de stupizi eram…). Care umbla apoi pe sub bancile ceausiste, ferit de ochii vigilenti ai profului, pana la destinatie. Acolo, baiatul cu sosete trei sferturi era pus in situatia complexa de a da un raspuns cererii tale de "a-i da prietenia". Atunci mergea ca fata sa faca primul pas, oricum n-avea nimeni habar de regulile jocului. Daca-l tenta, in pauza stia toata lumea "cine cu cine e pe vrajeala". Care vrajeala tinea maximum doua zile, pana la urmatorul biletel… Ce vreau sa zic e ca nici atunci baietii n-ascultau de bunici si nu pupau mana fetelor. Sa simti ce gust are saliva altuia depasea cu mult visele oricarui puber. Sa ne pupam ca-n filme!