SCHIŢĂ ÎNTR-UN ACT - Votează, Ogică te salvează!

Personaje: Ogică, gigolo prin vocaţie, jucător la loto, candidat la Parlamen­tare. Magda lu’ Tolea, invitată de profesie. Tolea, luptător de K 1, bărbatul soţiei lui. Bona Magdei, dansatoare de manele la tv. Sexy Brăileanca, actriţă de filme XXX, fostă iubită a lui Tolea şi a lui Ogi­că. Laurette, model, autodeclarată victi­mă sexuală a lui Ogică. Lazarus, investigatorul nr. 1 al naţiei. Poporul – perso­naj colectiv.

Personaje: Ogică, gigolo prin vocaţie, jucător la loto, candidat la Parlamen­tare. Magda lu’ Tolea, invitată de profesie. Tolea, luptător de K 1, bărbatul soţiei lui. Bona Magdei, dansatoare de manele la tv. Sexy Brăileanca, actriţă de filme XXX, fostă iubită a lui Tolea şi a lui Ogi­că. Laurette, model, autodeclarată victi­mă sexuală a lui Ogică. Lazarus, investigatorul nr. 1 al naţiei. Poporul – perso­naj colectiv.

Avertisment: Acest material este un pamflet, orice asemănare cu rea­litatea este pur voită şi chiar posibi­lă.

O garsonieră îndesată cu camere de luat vederi, un pupitru şi mai multe scaune aşezate subliminal în stilul Feng Shui pentru ca energiile invitaţilor să se dezlănţuie şi să circule liber, nestin­gherite nici măcar de forţele negative venite dinspre CNA. Pe fundal, monitoare unele peste altele. Studioul de televiziune pluteşte în armonie pe versurile imnului electoral al nou-lansatului candidat, Ogică. În surdină se aude: Elodia e moartă,/ Şi totuşi ea trăieşte…/ Din pozele frivole/ Suav ea ne zâmbeşte…

"Catindatul" Ogică, puţin crispat, stă întins ca un sac de cartofi pe masa din studio, în timp ce bona Magdei îl epilează pe piept cu ceară de unică folosinţă. Ceilalţi sunt aşezaţi în jurul lui şi varsă lacrimi de crocodil. Poporul a uitat că îi e foame şi stă cu ochii beliţi la televizoare. Fiecare sufleţel e (încă) devastat de dispariţia Elodiei. Ochii lui Ogică sunt roşii, ca un răspuns la durerea naţională şi la smulgerea propriilor fire de păr.

Ogică:
Ah, m-aţi prins chiar acum… dar chiar nu mai aveam când să mă epilez. Au! Doare un pic, da’ sunt bărbat! Vedeţi dumneavoastră… Ce se întâmplă?!

Azi-noapte stăteam eu şi mă gândeam că în satul în care m-am născut tot omul merg (!) pe câmp, nu pe asfalt.  Şi-apoi cele o mie de femei pe care le-am avut, vă dau cuvântul meu de onoare, şi vă pot confirma şi nişte prieteni de-ai mei, fotbalişti cunoscuţi, că am avut câteva ocazii în viaţă să am relaţii cu trei femei într-o zi, şi toate trei erau cunoscute în aceeaşi zi… Ce ziceam? Au! Deci, eu sunt un om care ştiu că trebuie să fac ceva. Şi stăteam aşa şi mă gândeam… că dacă n-am dat lovitura la loto trebuie s-o dau undeva.

Şi-atunci, pac, mi-a venit ideea. Să intru în politică, pentru că sunt prea mulţi maimuţoi, ca să nu fiu şi eu printre ei.

Ha, ha, ha! Au! Spre bonă: Mai încet, dra­gă, pe burtă doare! Şi tot aveam 50.000 şi n-aveam ce face cu ei… Şi vreau ca oamenii din satul meu să nu mai meargă pe câmp datorită faptului că nu au şosea. Nu sunt eu cel mai deştept, dar voi fi foarte inteligent şi foarte arţăgos. Programul meu electoral este foarte simplu şi deştept, zic eu: poporul trebuie să vină aici, în faţa televiziunii, să aducă fiecare ce bani are prin casă, dacă nu are să scoată de la bancă sau să se împrumute. Evident că eu voi juca pentru popor la 6 din 49 şi voi câştiga. Aşa o să ieşim toţi din foame şi o să trăim bine. Eu vă promit că voi stârpi de la rădăcină acest rău care se numeşte Liliana Ghervasuc, care mi-a sabotat până acum toate biletele jucate datorită faptului că şi-a infiltrat spioni printre cunoscuţii mei. Şi nu în ultimul rând, evident, voi rezolva cea mai importantă durere naţională şi vă voi spune într-o mare parte cu exactitate ce s-a întâmplat cu Elodia, de aceea mi-am ales şi acest imn electoral… I-auziţi: Elodia e moartă/ Şi nimeni n-o găseşte/ Elodia e moartă/ Şi lumea o jeleşte… Au!

Monologul lui Ogică este întrerupt de Lazarus, aflat în mijlocul evenimentelor, unde a ajuns cât ai zice peşte cu modestul său Lamborghini. Lazarus poartă costumaţia de teren, he­lancă albă, geacă şi pantaloni de piele mulaţi:

Stimaţi telespectatori, pentru că du­bi­to, ergo cogito şi, după cum ştiţi, în ceea ce mă priveşte aquila non capit muscas, mă aflu în satul Stoeneşti, un sat uitat de lume, în judeţul Giurgiu, locul de baştină al lui Ogică. Atenţie, mie personal nu-mi place de acest personaj, dar de gustibus non dispudandum, aşa că memento mori! Deci, după cum vă spuneam, vom sta de vorbă, la cald, altfel zis grosso modo, cu sătenii, să vedem ce este suspect în această ecuaţie.

Poporul strigă:
Îl votăm că e băiat bun şi frumos, să joace la loto şi să ne dea şi nouă. O-gi-că! O-gi-că! O babă pune mâna pe microfon: Maică, anu’ ăsta nu s-a făcut porumbu’, să ne dea şi nouă guvernu’ nişte mălai şi bani de medicamente, că pensia-i mică. Bărbată-miu e paralizat, io am diabet, e greu, maică.
Ogică, din studio:

Mamaie, viaţa e grea, uite mie câte mi s-au întâmplat. După ce că mi-au furat biletul de 1 milion de euro, m-au băgat şi la puşcărie, apoi m-au suspectat că mi-am furat propria maşină ca să pun mâna pe banii de asigurare, ne­vasta m-a pără­sit, iubita a ţipat pe la toate televiziunile că am violat-o şi acum mai am un pic şi ajung parlamentar. Votează-mă şi pun un număr şi pentru matale la noroc. Sănătate!

În timp ce Lazarus dă autografe, acţi­u­nea se mută în studio. Ogică a terminat cu epilatul, bona a trecut la pensat şi vopsit "catindatul". În colţul din dreapta al ecranului e afişată întrebarea serii: Vrei să te măriţi cu Ogică? Pătrăţelul cu DA ur­că vertiginos.

În tihna studioului dă buz­na Tolea cu un sac de bani, strânşi de la coada electorală formată de la intrarea în studio până în stradă. Magda sare ca arsă: Eşti un criminal! Ai lăsat copilu’ singur şi
te-ai dus să bip cu asta!, arată spre Sexy Brăileanca. Blonda sare peste scaune di­rect în părul Magdei: Oricum o are mică şi nu-mi place de el, Ogică e idolul meu, e număru’ unu. Laurette nu mai poate răb­da: Ba acest individ e un bădăran, care m-a amăgit şi a profitat de mine şi de trupul meu de model de ciocolată.

Se iscă o pă­ru­ială generală între toa­te femeile co­co­ţate pe masa din studio. Tolea priveşte impasibil şi numără banii electoratului, iar "catindatul" e masat de bonă pe cap.

În studio apare o turmă de mirese cu tot cu popă, gata să-l ia de băr­bat pe Ogică. El, bărbat galant, nu poate spune că una e mai frumoasă decât alta. Miresele se iau şi ele la păruit. Cadrul se mută în teren, în satul natal al candidatului.

Lazarus:
Stimaţi telespectatori, între timp am luat pulsul oamenilor care, datorită faptului că mă pricep, că am făcut mai multe facultăţi, că am bătut concurenţa şi am luat Premiul APTR, hî, hî, hî, cum spu­neam, sătenii mi-au povestit nişte amănunte foarte obscure despre acest individ. Foarte interesant este că, atunci când era mic, Ogică îi manipula pe copiii cu care se juca, minţindu-i, atenţie! nici mai mult, nici mai puţin, că pe ei i-a adus barza în sat. Mai mult decât atât! Când a mai crescut, individul pândea toate fetele din sat şi le manipula, de asemenea, pentru a le aduce în patul lui. Aşadar, atenţie! stimaţi telespectatori, eu cred că e ceva necurat la mijloc cu acest individ şi nu o să mă las până nu voi afla, chiar dacă asta înseamnă să caut probe cu elicopterul, cu câini de urmărire sau cu scafandri.

Între timp, în studio hărmălaia s-a po­to­lit, invitaţii s-au împrietenit şi dan­sea­ză blues pe imnul electoral: Elodia e moar­tă/ Şi nimeni n-o găseşte/ Elodia e moartă/ Şi lumea o jeleşte…

Pe ecran apare următorul anunţ: Votează, Ogică te salvează!