Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doua echipe de cercetători, de pe continente diferite, au realizat o introspecţie tehnologică asupra straturilor de bandaje ce tăinuiau trupurile a două mumii egiptene. Aceste capturi extraordinare, realizate la muzeele din New York, SUA si Sidney, Australia, dezvaluie misterul care a învăluit atâta timp tehnica şi ritul de îngropăciune specifice vechilor egipteni.
Mumia analizată de americani, contele din Teba, este una din cele patru aflate în posesia Muzeului Brooklyn. Vârsta ei aproximativă - undeva între 1700 şi 1300 de ani - va fi aflată cu exactitate cu ajutorul tomografului computerizat de la Spitalul Universitar North Shore din New York. Aceeaşi operaţiune s-a desfăşurat la mii de kilometri depărtare, la o clinică particulară din Sidney, Australia. Aici, a fost elucidată identitatea unei mumii aparţinând Muzeului Nicholson care a fost un mister pentru arheologi vreme de 150 de ani. În urma scanării cu tomograful s-a dovedit faptul ca rămăşiţele aparţin unui baiat, deşi iniţial s-a crezut că sunt ale unei fete.
Margaret Stewart şi echipa ei de medici au fost cei care au realizat aceste fotografii cu ajutorul scanerului tomografic computerizat. "A fost prima oara când am folosit aparatul pe o mumie. Sunt impresionată de starea extraordinară de conservare a rămăşiţelor. Se poate vedea până şi cel mai mic oscior din corp! E uimitoare abilitatea egiptenilor din antichitate de a conserva trupul într-o asemenea manieră", a declarat pentru Daily Mail Margaret Stewart.
"Detaliul este incredibil, tehnologia remarcabilă. Prin intermediul acestor poze putem analiza mumia fără să o atingem sau să îi deteriorăm starea", a declarat Janet Davey, egiptolog de renume din Sidney. După moarte, trupul băiatului a fost spălat şi uns cu uleiuri aromatice. Organele interne scoase, corpul băgat în sare ca să se usuce, pentru ca mai apoi să fie înfăşurat în bandaje. Fiecare scanare în parte durează aproximativ 20 de secunde. Aparatul, care se învârte în jurul subiectului, face 64 de capturi pe secundă, fiecare la mai puţin de un milimetru distanţă. Apoi, cu ajutorul unui calculator se construieşte o imagine tip 3D, prin aşezarea scanărilor una peste cealaltă.
