Şi nemţii zbiară, nu-i aşa?

Mă încurcasem cu o fată care lucra într-o structură guvernamentală dependentă de Ministerul Culturii. Teoretic, avea o leafă mică, dar, ca la stat, se dregea cu "sporuri" şi "ore suplimentare" inventate, fiindcă se afla în graţiile şefilor ei.

Mai avea avantajul că se plimba destul de mult în străinătate, ca însoţitoare de bord a tot felul de ansambluri folclorice, expoziţii de iţari şi icoane pe sticlă. Era genul de om care lua la traistă conserve şi ţigări, ca să pună la sutien diurna în euro. Cum şi eu făceam delegaţii, dar prin ţară, destul de des, ne întâlneam când şi când, iar relaţia cam scârţâia.

DRUM
Nu ne mai întâlniserăm de o săptămână când m-a sunat. Cu o voce victorioasă m-a anunţat că o să fie nu ştiu ce festival de fanfare şi lăutari tocmai la Ulm, în Germania, şi mă poate acredita ca ziarist (de chichi, guriştii nu intră în aria mea de acoperire), să putem sta împreună câteva zile. Ideea m-a tentat, aşa că mi-am luat concediu de la redacţie şi în ziua plecării m-am prezentat la locul de îmbarcare, în faţa instituţiei la care lucra Cosmina.

Am văzut un autocar hârbuit şi o mulţime de rapsozi, majoritatea, după vorbă, după ten, minoritari romi. Cosmina m-a prezentat şefului delegaţiei, o fostă glorie a muzicii uşoare, ajuns director în minister. Omul, simpatic, m-a întrebat dacă am mai fost în Germania şi, la răspunsul meu negativ, a zis: "Dom'le, io şi pe vremea lui Ceauşescu am fost, prin ARIA. O să vezi, numa' oameni civilizaţi, altă lume!
S-a mai stricat după ce am venit în număr mare noi şi bulgarii! Dacă intri în vorbă cu ăştia, zi-le şi tu să se poarte frumos."

De altfel, înainte să pornim a ţinut un discurs în care le-a spus fanfariştilor să nu scuipe pe jos, să nu se îmbete, să nu vorbească tare sau să fure din magazine.

Drumul a fost un coşmar, a ţinut două zile şi a fost plin de poticneli din cauza autobuzului făcut varză. Cum stăteam lângă Cosmina, după ce se lăsa întunericul, aceasta începea să mă pipăie între picioare şi să-mi spună cât de excitată e, că abia aşteaptă să ajungem la hotel şi să facem dragoste.

Era să pierdem prima seară în care trebuia să se producă privighetorile Carpaţilor, fiindcă, la o pauză de uşurare, mai mulţi concetăţeni au preferat să o facă pe zidul benzinăriei decât să dea cincizeci de eurocenţi, cât era taxa de budă. A venit poliţia germană, patronul locantei unde opriserăm s-a insterizat, dar până la urmă ne-au lăsat în pace, doar cu un avertisment.

ÎNTRERUPT
Am ajuns la Ulm în timp util, ăia s-au produs şi au avut succes, fiindcă se descurcau bine la instrumente. Concertul a fost chiar pe malul Dunării şi, la sfârşit, organizatorii ne-au invitat la o chermeză cu bere şi cârnaţi. Am ajuns la hotel (fiind plătit de nemţi era unul bun, de trei stele) undeva după miezul nopţii. Ţiganilor le cam pierise somnul.

Cum luaseră ca amintire nişte sticle de la cheful de mai devreme, unii dintre ei s-au aşezat pe bordură în faţa hotelului, aşa cum stau oamenii la ţară pe şant. Se apucaseră să bea şi să vocifereze, dând vina unul pe altul că nu ştiu ce clarinet sau vioară nu a sunat perfect. Eu şi Cosmina am tăiat-o urgent spre cameră, având în sfârşit posibilitatea să ne satisfacem dorinţele sexuale. Cum am intrat, ea şi-a luat geanta de voiaj şi a fugit la budă.

Îmi pregătise o surpriză, căci a apărut echipată cu ciorapi cu portjartier şi un fel de corset negru din latex, semn că voia să ne jucăm, nu glumă. În vremea asta, de jos se auzeau behăituri şi reproşuri: "Bă, bucata asta nu se face aşa, i'auzi la mine!". Aveam multă poftă, aşa că nu ne deranjau. Eram la preludiu şi îmi sărutam sălbatic partenera, când de deasupra noastră s-a auzit un muget nemţesc.

O voce de bărbat tuna ceva cu schlaffen, scheisse şi alte înjurături pe care le mai auzisem în filme. Nu ştiu germană, dar am dedus că un teuton care voia să doarmă era deranjat de lecţiile de artă muzicală care se dădeau pe trotuar. S-a făcut linişte vreo 30 de secunde, după care a răsunat o voce-n româneşte: "Ce zicea, bă, dom' director, că nemţii e civilizaţi!? I-auzi cum zbiară ăla noaptea, cre' că e drogat!".

Şi eu, şi Cosmina am izbucnit instantaneu într-o criză de râs, care a durat vreun sfert de oră. După aia, atât eu, cât şi ea, obosiţi, am adormit şi am reglat problema erotică abia dimineaţa, pe fugă.