Simpla arta a crimei - Un eseu palpitant ca un thriller

A aparut la Editura Fabulator Simpla arta a crimei, minunatul eseu al lui Raymond Chandler consacrat romanului politist. Daca nu ma insel, aceste pagini sunt puse pentru prima oara integral la dispozitia cititorului roman. Ele constituie si azi, la peste cinci decenii de la scrierea lor, consideratii deosebit de pretioase pentru oricine este interesat de evolutia literaturii cu detectivi si criminali. A aparut la Editura Fabulator Simpla arta a crimei, minunatul eseu al lui Raymond Chandler consacrat romanului politist. Daca nu ma insel, aceste pagini sunt puse pentru prima oara integral la dispozitia cititorului roman. Ele constituie si azi, la peste cinci decenii de la scrierea lor, consideratii deosebit de pretioase pentru oricine este interesat de evolutia literaturii cu detectivi si criminali.

Insemnarile lui Chandler au precizie, ironie si chiar si umor, dovedind, totodata, o buna informare in domeniul supus investigatiei sale. El remarca inflatia de scrieri politiste - cele mai multe de un nivel indoielnic - pe care publicul le devoreaza fara sa le diferentieze de cele valoroase, iar pe cei mai multi exegeti ii determina sa le respinga in bloc.

O cauza a acestei supraproductii editoriale? Existenta unor scheme, tipare, a unor conventii care ingaduie si unor autori neinzestrati sa-si vada numele pe coperta a unei carti. Cum s-a ajuns la aparitia unor astfel de canoane rigide ale genului? Raspunsul e transant: "Un constructor de intrigi stapan pe sine nu poate sa descopere, in acelasi timp, si niste personaje vii, dialoguri inteligente... Iar tipul care poate sa va scrie o proza plina de viata si culoare, pur si simplu n-o sa vrea sa-si bata capul cu munca de sclav a demontarii unor alibiuri de necombatut." Chiar daca autorul Ferestrei de sus ii aminteste doar in treacat pe A. Conan Doyle si Agatha Christie, el ii socoteste pe acestia si pe toti imitatorii lor vinovati de impingerea romanului politist intr-o fundatura. Solutia de salvare? Apelarea la realism. Pentru a fi mai convingator, acest maestru al literaturii politiste analizeaza cu finete cazul lui Dashiell Hammett, care a dat crima inapoi pe mainile celor care o comit pentru un motiv bine intemeiat, nu doar pentru a face rost de un cadavru si care au la indemana si mijloacele de a o savarsi, nu doar pistoale pentru duel incrustate manual. Dar insusi Chandler demonstreaza cu vigoare, prin opera sa, ce resurse inepuizabile are genul politist atunci cand de acesta se ocupa un scriitor cu har, capabil sa propuna, in acelasi timp, si o intriga cu suspans bine inchegata, si personaje memorabile, plasate in situatii verosimile. De aceea, de fapt, Simpla arta a crimei este o confesiune deghizata despre propriul sau ideal estetic.