Stuff by Anuska

JALE CONTRA COST. Un lucru e cert: există mereu cineva pregătit să te înlocuiască în orice privinţă.

De pildă, de când s-au supradezvoltat comerţul şi societatea, când îţi moare mortu' tu nu trebuie decât să-l jeleşti şi o firmă specializată se va ocupa de tot restul.

Nefericirea a făcut să asist recent la o astfel de înmormântare. Şi când să plângem mai aprig, tata popa găseşte de cuviinţă să se-ntrerupă niţel ca să verifice cu fiica mortului momentul decontării serviciilor.

De unde am înţeles câteva lucruri: că oamenii care pot face pentru tine ceea ce ai putea face singur îţi oferă în schimb posibilitatea de a plânge şi a te enerva pe măsura banului pe care-l descarci la ei şi, totodată, am înţeles că Biserica s-a privatizat. Şi s-a apucat de afaceri cu "ochiul dracului".

DEŞTEPTUL PROST. Se dă o casă la ţară, de renovat. Se dau ţărani dornici de muncă, cu pensii mici, care îşi cumpără ţigări pe datorie. Totodată, aceştia se ocupă şi cu furatul lemnului din pădure. O acţiune de altfel creştinească, că oricum e lemnul nimănui, şi legală moral, pentru că altfel mor de foame. Sau de lipsă de tutun. Îi chemi la muncă, la renovare. Cer pe zi mai mult decât plăteşte o multinaţională pe intelectual.

Diferenţa între intelectual şi ţăran e că intelectualul e prost. Soţia ţăranului muncitor şi hoţ se ocupă cu gopodăria. Ea se oferă prieteneşte să te ajute la spălat geamurile de cimentul pe care bărba'su nu l-a aplicat bine pe perete. Pentru asta, ea te anunţă că îşi va aduce un ajutor. Pe altă femeie din sat. La ţară, o singură femeie nu poate spăla singură, într-o zi, patru rânduri de geamuri.

ŢĂŢE ÎN PUBLIC. În fine, ca să ne mai şi amuzăm, am citit fugar că Ramona şi-a scos silicoanele în oraş. Ce nu pricep este ce anume face din asta o ştire. Vorba aia, tot românul ştie de mult că Ramo şi-a pus ţâţe false. Şi le-a şi văzut de o mie de ori în ziare, până acum. Ori ziarul o fi vreun fel de loc intim?