(C)RAMPE
E un trend, acuma, mai nou. Se poarta sinucigasii prin videoclipuri. Pentru naturile deprimate, chestia asta e de natura sa inveselasca, sa tonifice, sa vascularizeze creierul. Intr-un cuvant simplu, e bine. Isi spune omul ca se poate si-asa. Ca mai moare unii si de mana lor, nu numai de-a altora. Uite, de pilda, e un videoclip misto a luâ Uni-k.
Uni-k e o fata care canta si e blonda, dar doar la par. Are un suflet bun, de victima. Toate victimele are suflet bun. Toti pradatorii are suflet rau. Si in acest videoclip, Uni-k e grea. Adica nu e grea, grea, e grea ca e gravida. A lasat-o unuâ care-o batea. Si-o batea chiar si dupa ce ea a ramas grea. Pentru ca e victima, ea sufera. Sta in fata oglinzii si spune, mangaindu-si protector burta, ca ea nu poate sa se desparta de el, chiar daca el e rau si-o ia la omor. Pe urma isi analizeaza vanataile de pe fata. Aici, una... aici, alta... ce daca, eu tot te iubesc. "Dar inima mea nu stie/ cat rau poti sa-mi faci mereu/ Asa poate-i scris sa fie/ Ai grija de sufletul meu".
Pe urma ia niste pastile. Asa, mai multe, sa se faca bine mai repede. Se prabuseste pe pat. Imaginea aia clasica, in care ea cade intr-o miscare inceata si tubul gol de pastile ii zboara din mana. Hai, c-o stii sigur. Cred ca, de fapt, vrea sa-l santajeze sentimental post-mortem, sugerandu-i finut ca e un dobitoc si ca, uite, ea e mai tare ca el si-o sa se omoare si pe urma el n-o sa mai fie om, pentru c-a facut pe cineva sa se ucida de unul singur. Are o privire calina. De caprioara resemnata.