Traficul intens ne poate imbolnăvi!

Expunerea pe termen lung la aer intens poluat grăbeşte ritmul de dezvoltare a plăcilor aterosclerotice pe arterele inimii. Aceasta este concluzia unui studiu publicat online pe 16 iulie 2007 in Jurnalul Asociaţiei Medicale a Inimii, ‘Circulaţia’. (American Heart Association, Circulation).

O LOCUINŢĂ AFLATĂ LA MAI PUŢIN DE 50M DE UN DRUM CU TRAFIC INTENS POATE CREŞTE SEMNIFICATIV RISCUL DE ATEROSCLEROZĂ ŞI DECES CARDIOPULMONAR AL LOCATARULUI.

Locuitorii a caror reşedinţă se află in zone cu trafic intens au un risc mărit de ateroscleroză. (1)

Expunerea pe termen lung la aer intens poluat grăbeşte ritmul de dezvoltare a plăcilor aterosclerotice pe arterele inimii. Aceasta este concluzia unui studiu publicat online pe 16 iulie 2007 in Jurnalul Asociaţiei Medicale a Inimii, ‘Circulaţia’. (American Heart Association, Circulation).

Ateroscleroza reprezintă procesul de ingustare a vaselor de sănge cauzat de depozite de colesterol, grăsimi şi calciu pe peretele vasului, procesul iniţiator fiind oxidarea LDL - colesterolului (colesterolul rău). Ulterior aceste plăcuţe de aterom se fibrozează şi se calcifică. Ruperea placuţei duce la o săngerare ce este oprită, ducănd la formarea unui cheag ce astupă vasul, oprind circulaţia. Aşa apar infarctele sau moartea subită. Pentru 65% dintre bărbaţi si 47% dintre femei, primul semn al aterosclerozei este infarctul sau direct moartea.

Cercetătorii au evaluat 4494 subiecţi cu vărste intre 45 şi 74 de ani vreme de 5 ani. Studiul a inceput in anul 2000. Pentru a determina expunerea la poluanţi, oamenii de ştiinţă au determinat distanţa dintre reşedinţa subiecţilor şi cele mai apropiate drumuri mari. Totodată, ei au măsurat si nivelul de pulberi fine din aer. Experţii au evaluat cu ajutorul tomografiei computerizate calcificările arterelor coronare (CAC), semne importante ale aterosclerozei.

Rezultatele sunt ingrijorătoare. Cu căt reşedinţa subiecţilor este mai aproape de drumurile cu trafic intens, riscul de CAC creşte. Participanţii au fost impărţiti in funcţie de distanţa la care se află locuinţa lor de un drum cu trafic intens (>10000maşini/zi). Astfel, comparat cu cei care locuiesc la mai mult de 200m de asemenea drumuri, cei care locuiesc la mai puţin de 50m au un risc de CAC cu 63% mai mare, intre 51 şi 100m , cu 34% mai mare, iar intre 101 şi 200 cu 8% mai mare.

Un studiu publicat in decembrie 2005 in Jurnalul ‘Cercetarea Respiraţiei’ (Respiratory Research) a arătat că cei ce locuiesc la o distanţă mai mică de 100m de un drum traversat de cel puţin 10000 de maşini zilnic ( considerat drum major) au un risc relativ de BPOC ( boală pulmonară obstructivă cronică) cu 79% mai mare [RR=1.79* (1.06 - 3.02), CI = 95%], faţă de cei care locuiesc la mai mult de 100m de un astfel de drum.; (2)

Cei ce locuiesc mai aproape de 50m de un astfel de drum au riscul de moarte cardiopulmonară cu 70% mai ridicată, arată un studiu publicat in septembrie 2006 in ‘Epidemiologia’. Nivelul crescut de dioxid de azot (NO₂) atmosferic măreşte cu 57% mortalitatea cardiopulmonară, iar particulele fine cu ‘doar’ 34%. (3)

Există unele studii care arată o creştere a riscului de cancer la copii, odată cu creşterea nivelului de poluanţi atmosferici, dar şi a numărului acestora. Există şi studii care nu au găsit asocieri semnificative decăt pentru anumite tipuri de cancere, cum ar fi leucemiile sau Limfomul Hodkin. Potrivit unui studiu californian, publicat in Aprilie 2003 in jurnalul ‘Enviromental Health Perspectives’, copiii cei mai expuşi la poluanţi au un risc de leucemie cu 21 % mai mare. (4)

Benzenul atmosferic creşte riscul de leucemie, dependent de nivelul de expunere, arată rezultatele unei cercetări publicate in februarie 2004, in prestigiosul Jurnal Internaţional de Cancer (International Journal of Cancer) . Astfel, comparat cu riscul copiilor neexpuşi la benzen (nivel 3, riscul de leucemie al celor expuşi intermediar (nivelele intre 0,1- 10 µg/ m³) este cu 51% mai mare, iar a celor foarte expuşi ( nivele peste 10 µg/ m³) este cu 291% mai mare . Reamintesc aici că nivelele de benzen din atmosfera Bucureştiului depăşesc 18µg/ m³, ‘oferind’ copiilor noştrii un risc de cancer semnificativ. (7)

Riscul de cancer la copii creşte dacă locuinţa lor se află intr-un radius de 230m de o stradă cu trafic foarte intens (>20 000 maşini/zi). Riscul relativ este de 5.90 (95% [CI] 1.69-20.56) pentru toate cancerele şi 8.28 (95% CI 2.09-32.80) pentru leucemie. Cu alte cuvinte, de aproximativ 8 ori mai multe ‘şanse’ de leucemie şi de 6 ori mai multe ‘sanşe’ de cancer. Studiul a fost publicat in februarie 2000 in ‘Journal of the Air & Waste Management Association’.(6)

In loc de concluzie. Trăim intr-un oraş CANCERIGEN şi ATEROGEN. Nivelele de benzen (cancerigen implicat in apariţia limfoamelor şi leucemiilor) din Bucureşti sunt de aproximativ 3 ori mai mari decăt in Lisanbona sau Bruxelles (proiecul PEOPLE - Expunerea Populaţiei la Poluanţii din Aerul inconjurator in Europa) (7). Numărul de maşini este mai mare de 20000/zi pe majoritatea străzilor oraşului. Avem cel mai putin spaţiu verde pe cap de locuitor din toate capitalele Europene, fiind campioni la defrişări. Avem cele mai proaste şi periculoase drumuri din Europa, şi, paradoxal, cele mai scumpe, atăt la construcţie, căt şi la intreţinere, ocupănd podiumul şi la accidente rutiere. Avem primari campioni la promisiuni care pleacă in vacanţe pentru a inaugura codul roşu romănesc cu un vin roşu franţuzesc. Rezultatul final este ca avem una dintre cele mai mici speranţe de viaţă din Europa.

SOLUŢIA....trimiteţi propunerile dumneavoastră şi injurăturile de rigoare pe adresele de mail ale primăriei generale, primăriilor de sector, prefecturilor, guvernului şi tuturor celorlalte instituţii cu putere administrativă. Sau, poate cine ştie, trebuie sa apelaţi direct la prietenii preşedintelui. Aceia care au mutat in căteva ore munţii de gunoi de pe Autostrada Soarelui. Pentru că, vorba preşedintelui Băsescu, ‘este nesimţire să dai peste mormane de gunoaie la ieşirea din Bucureşti’ , dar nu e nesimţire sa respiri un aer poluat cu ‘gunoaie’ cancerigene şi aterogene: benzen, dioxid de azot, monoxid de carbon, dioxid de sulf, plumb, cadmiu şi alte asemenea.