Usturimi

Pe Lavinia o ştiam de multă vreme. Lucrase cu mine într-o redacţie de cotidian pe vremea când era încă studentă la jurnalistică. Pe atunci prefera mediul boem, cultiva relaţii cu tot felul de scriitori rataţi şi beţivi care se dădeau guru în domeniul reportajului de presă.

Cu vremea a evoluat destul de aiurea. Şi-a dat seama că e mult mai profitabil să treacă într-o zonă legată de PR şi a ajuns să frece mangalul la biroul de presă al unei bănci. Din fetişcana cu alură de hippioată de pe vremuri nu mai rămăsese mare lucru. Acum umbla doar îmbrăcată "business", cocoţată pe toace şi vorbea afectat. E adevărat, avea un salariu cam de patru ori mai mare decât se plăteşte obişnuit în presă. Devenise snoabă şi vorbea doar despre vacanţe scumpe prin diverse străinătăţuri şi produse variate de firmă. Singura legătură cu vechea Lavinia era gustul de a se combina cu "artişti".

Plomba
Păstrasem legătura cu ea şi, din când în când, mai ieşeam la o bere, cu toate că ajunsese autosuficientă şi mă cam enerva. De fapt, îmi plăcea să o ironizez şi să o miştocăresc când se apuca să debiteze despre cât de tare e apreciată de managerii băncii şi ce porcării scumpe şi-a mai cumpărat. De al dracului îi dădeam întâlnire în tot felul de spelunci împuţite, unde apărea şi suporta atmosfera, nu ştiu de ce, dar o făcea cu stoicism. Acum vreo două luni ne-am văzut într-un subsol plin de fum, cu miros de mucegai şi mi-a dat "două veşti mari".

Prima era că se tratează la un dentist cu totul special, unde costă 200 de euro o plombă, dar, în viziunea ei, merita, fiindcă omul era specializat fix în Marea Britanie şi avea un scaun stomatologic de fix 60.000 de euro, un Maybach dentistic.

Era o ruptură totală cu trecutul. Se hotărâse să renunţe la aventurile cu boemi şi îşi găsise un metrosexual, un fel de şefuleţ din instituţia unde lucra cu onor. Din spusele ei am aflat că tipul umbla numai cu costume prestigioase, avea Rolex autentic, se ducea la sală şi îşi făcea manichiura la un salon vestit, era un om "puternic, de succes".

Mi-a mai declarat că nu o să mai aibă prea mult timp de pierdut prin locuri ieftine, aşa că o să ne întrevedem mai rar spre deloc.

Accident
Până acum câteva zile nu am mai văzut-o pe Lavinia. Nici nu simţeam prea tare nevoia, îmi petreceam timpul liber în companii mai plăcute. Într-o seară m-am mirat foarte tare să o văd la o terasă cu bere la halbă, îmbrăcată normal. Părea în mari tandreţuri cu un regizor pletos, fără operă. Nu i-am deranjat, dar am observat că la sfârşit a plătit ea tot, inclusiv ce îngurgitase cetăţeanul.

A doua zi după prânz am sunat-o să o invit la un vin, undeva pe lângă Piaţa Unirii. Eram curios să aflu ce se întâmplase cu ea, de ce revenise asupra deciziei de a nu mai umbla decât cu finanţişti glorioşi. A apărut la locul de întâlnire echipată tot "în civil". Am luat-o prin învăluire, nu am deschis discuţia despre ce mă interesa din prima. Pe la jumătatea sticlei cu vin, după multe banalităţi, am aruncat o întrebare despre cum se mai simte cu metrosexualul plin de bani. Am văzut că face o grimasă şi se înroşeşte. După ceva ezitări, mi-a spus că dentistul celebru îi pusese un pansament provizoriu după ce îi umblase pe canal. Într-un prim moment nu am văzut ce legătură are cu domnul despre care făcusem vorbire, dar apoi ea a continuat: "ştii, Andrei de la bancă e foarte grijuliu cu corpul lui...". Mă băgase şi mai tare în ceaţă. A venit cu explicaţii suplimentare: "Acum vreo săptămână, după ce fusesem la dentist, a trecut pe la mine pe acasă. Îi pregătisem o cină romatică, cu lumânări, şi el adusese şampanie franţuzească". A continuat să spună plină de jenă că imediat după cină au trecut în pat, unde schimbase aşternutul, fiindcă Andrei era un maniac al curăţeniei. Înainte să se întindă, ea făcuse un striptease lasciv şi-l descheiase la pantaloni. Când se apucase să-l felaţioneze cu spor se produsese accidentul. I se spărsese pansamentul de la măsea. El avusese impresia că bucăţile de ciment dentar şi substanţa de pe canal îi vor afecta în mod iremediabil epiderma, ba chiar a spus că simte mâncărimi şi usturimi pe prepuţ. Se îmbrăcase şi plecase rapid, nu înainte să o ameninţe cu un proces dacă i se întâmplă ceva. A doua zi, la muncă, nu a băgat-o în seamă, se uita la ea ca la o criminală de război. Din fericire, nu a dat-o în judecată. Lavinia vedea şi o parte bună la toată afacerea. Se certase cu stomatologul foarte scump, de elită, şi găsise unul cu preţuri normale, ocazie cu care mai economisea nişte bani.